Poezie
Negarea negatiei
Pledoarie pentru un nou capăt de ață
1 min lectură·
Mediu
Razele toamnei viitoare
îmi răsfoiește deja
foile de curs, pe bancă,
încrețindu-mi tâmplele
- strălucitoare haine
de-fiecare-zi ale gândurilor
ce , paradoxal,
zboară tot mai înalt.
Facultatea mea,
parc cu alei pavate cu vise,
își întinde brațele opiacee
peste țărmurile întunecate
cu dor adânc de maree.
Azi am ore de Speranță
( materia mea preferată
cu examen după fiecare curcubeu ! )
iar eu, ca de-obicei,
am venit cu lecția învățată.
Un grup de studenți
tocmai trece gălăgios :
“ - Azi am de preparat frenicul...
- Vii mâine la fizio\' ?
- Mă-nvoiesc la profu’ ! ” .
Colțul amar al buzelor
îmi alunecă neputincios
într-un prea târziu, fără mască,
tot mai jos,
spre cavoul afirmației
în noaptea marelui NU.
Și totuși...șoptii
simțind îndemnul
sevelor clocotitoare din vine,
și totuși...
De ce ... nu?!
054.604
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Constantinescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Constantinescu. “Negarea negatiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-constantinescu/poezie/39381/negarea-negatieiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Faptul ca mi-as dori ca de la toamna sa fiu student la medicina, ar schimba cu ceva ceea ce mi-ai scris? (șoptii eu, bucurându-mă de vizita ta în lumea mea...).Poate scriu prea mult inspirat din realul ce mi se întâmplă. Ar trebui, să fiu mai detașat, cred...În rest, mă bântuie furtuni de primăvară, chiar și după o anumită vârstă.
0
Desi nervul frenic nu este per se un subiect de examen, inteleg ideea de studentie, medicina, anul I cu fiziologie si anatomie. Dar poezia imi starneste o stare de ambiguitate intre nostalgia legata de \"facultatea ta\" \"parc cu alei pavate cu vise\" si \"brațele opiacee intinse peste țărmurile întunecate\". Interesanta ambiguitate.
0
Frenicul inerveaza diafragmul cu rol in respiratie iar de aici vine usor, usor si restul.Inclusiv poezia mea care s-a vrut amara, amara...Multumesc de comentariu.
0
Frenicul inerveaza diafragmul cu rol in respiratie iar de aici vine usor, usor si restul.Inclusiv poezia mea care s-a vrut amara, amara...Multumesc de comentariu.
0

Si totusi...n-am putut sa nu observ doua erori (deh, ochiul meu cel carcotas...:)...):\"Razele toamnei viitoare
îmi răsfoiește deja\" - acordul si \"Și totuși...șoptii \" - perfectul ala simplu cam pica precum nuca-n perete...
In rest, tare m-a bucurat poemul tau, mi-a adus aminte ca afara-i soare...