Poezie
Dimineata
epilog
1 min lectură·
Mediu
Iubirea e crestata
cu forfecuta de taiat suferinta.
Iubirea e zgariata
de unghiile diminetilor
de pe care se cojeste vopseaua portocalie,
si are perdelele innegrite
de prea multe becuri aprinse.
Iubirea a cazut pe jos ..
.. toti o calca.
Toti isi tarsesc grabiti peste ea
bocancii innoroiati,
toti mintiti ca iubirea
nu mai gangureste in tarcul nostru,
ca a crescut si a fugit
sa se joace in nisip.
Toti tropaie ..
eu (doar eu?)
le simt adanc pasii,
adanc, tare adanc, amar adanc,
intre coaste,
si stiu ca-mi crapa cutia toracica,
ca zidul s-a spart,
ca ma sapa lumina,
si simt : ma doare crusta.
Tropaie .. tropaie ..
Se mai impiedica,
uneori calca stramb,
dar se indarjesc sa striveasca
cu scoarta
tot ce s-a ascuns sub scoarta.
S-au speriat bataile inimii
de-atata zgomot, de-atata tropait
s-au facut mici si au tacut.
Si eu (doar eu?)
m-am oprit o data cu iubirea.
Ma desurubeaza astazi
sa-mi curete mecanismele de impuritati,
sa ticai din nou,
sa tropai si eu,
sa rad iarasi la ora fixa.
Iubirea se va scurge in alta ceasca de cafea ..
023.894
0
una cu pamantul...