Poezie
Dependenta
Un elefant se scufunda in propriul paradox ..
1 min lectură·
Mediu
Si daca ti-as spune ca visele ingrasa ?
Ma saturasem
de durerea unsa pe paine,
de inima fiarta si taiata marunt,
de dulceata de trandafiri de la plic.
Atunci am inceput sa inghit vise.
Atunci ..
Le faceam din noroi,
sau din ambalaje adunate de pe jos,
in continuu.
Le priveam apoi, si le inghiteam.
Dintii nu le zdrobeau,
se lasau desprinsi, purtati.
Stomacul mi se zbatea lacom,
se chircea,
se lasa mestecat in loc sa macine.
Si daca m-ai crede ca visele ingrasa ?
Am acum sufletul prea mare.
Abia il mai clinteste viata din mine.
Enorm, puternic, mereu aproape nesatul,
Nu-i mai este nimic de-ajuns.
Si daca acum reusesti sa ma misti ?
Am incercat sa renunt la mine.
De la o vreme adorm cu ochii inchisi.
Stomacul se zbate,
Inima mi se chirceste intre coaste.
Ii moare corpul sufletului meu
intr-o criza de sevraj.
Si daca nu crezi nimic ?
Atinge-ma.
Imi tremura trupul mereu.
Cu ochii pierduti caut lumina.
Nu gasesc decat imagini prafuite
in balti, in asfalt, in viata.
054496
0
