Poezie
Viata
1 min lectură·
Mediu
In fiecare zi intri.
In fiecare zi
cu ochi innodati intr-un punct
imperceptibil,
undeva intre cioburi si sange.
Mi-am ciobit ochii,
sa nu te mai vad.
In fiecare zi iesi.
Nu-ti aud decat pasii,
si sub ei cum scartaie
scandurile de amintiri.
In fiecare zi pleci din sufletul meu,
dupa ce-ti fumezi tigara,
si o stingi,
cu piciorul,
pe vreun colt de speranta.
Visele mi-s pline
de gauri mici
si negre.
Sufletul mi-e cos de gunoi.
Tu te ghemuiesti,
pana maine,
in plamanul meu stang,
sub o coasta.
055.077
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ilinca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ilinca. “Viata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilinca/poezie/26890/viataComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSDistincție acordată
Hmmm, judecând după pseudonimul tău mă așteptam la mai multă asertivitate, feminism, spirit rebel, protestatar, combatant! Lilith nu a permis să se facă din ea un coș de gunoi adamic, if u knnow what i mean... Deci, cu excepția acestei nedumeriri, sunt impresionată de ce ai scris!
0
IMultumesc,Oriana!
Dar oricat de rebela si combatanta ar fi Lillith, nu poate infrange viata. Nu poate sa lupte cu realitatea cotidiana. Nu poate sa evite ca aceasta sa o atinga, poate chiar fara sa-si dea seama. Desi ar vrea sa isi apere orbeste visele si amintirile, ele sunt imputinate in fiecare zi de tot ce o imprejmuieste. De ciocanele numite oameni. De sagetile din cuvinte. De acidul din lumina.
Nu am scris despre un om, am scris despre viata. Nu am scris despre iubire, ci despre o resemnare asumata dincolo de tot ce contrazice o asemenea atitudine. Despre imperfectiune. Despre un paradox ..
Dar oricat de rebela si combatanta ar fi Lillith, nu poate infrange viata. Nu poate sa lupte cu realitatea cotidiana. Nu poate sa evite ca aceasta sa o atinga, poate chiar fara sa-si dea seama. Desi ar vrea sa isi apere orbeste visele si amintirile, ele sunt imputinate in fiecare zi de tot ce o imprejmuieste. De ciocanele numite oameni. De sagetile din cuvinte. De acidul din lumina.
Nu am scris despre un om, am scris despre viata. Nu am scris despre iubire, ci despre o resemnare asumata dincolo de tot ce contrazice o asemenea atitudine. Despre imperfectiune. Despre un paradox ..
0
ISimi place cum ai explicat,atat de crud-impresie dupa descrierea carnoasa,crud dar adevarat,minunat stinge un cineva o tigara pe un colt de speranta
0
VGDa, imi place. Nu pot sa spun ca cei care au comentat anterior nu au avut pareri pertinente, dar in general e reusita poezia.
0
-fără... imperceptibil...pune acolo ceva mai...-ros de fălci- de pildă
-între cioburi și sânge...prea uzitat...măcar scrie între sticlă amară și sânge...
- că jos ai iară...mi-am ciobit..se repetă