marinela serban

experiment cu privire la relațiile cordiale ale iluziilor universale de multă vreme în turnul meu răpănos și aspru înghesuite între țanțoșe pasiuni și agonii de sticlă zac părăginite puținele

cartea pe care o închid sfârșitul minunatei generații de poeți mândria rănită a curcubeului îmbibate cu melancolii, abisuri norii gonflabili ciocnindu-se unii de alții năzdrăvani

poate imperiul vast al furnicilor cu sexul mic filozofic poate întâmplarea cu șuvițe blonde înțelepte ideale pentru o reclamă comercială poate neliniștea verde cu aburul ei oficiind prin

îmi inventam bolile în fiecare zi de fapt trebuia să-mi urmez singurătatea afară din casă în fiecare zi era mai elegantă mai solemnă mai cochetă dar am surprins-o când își flutura sânii cu

trăim clipele de parcă ar fi niște pumnale ba melancolii dansând charleston președinții umblă prin lume ca printr-o provincie țin sesiuni noi cu mierea interdicțiilor cu idealurile

o tristețe absurdă îți bagă pumnul în ochi orgolii mărunte ți se îmbibă ca o mâzgă frenetică în țesuturi fiecare fericire pe limba ei piere trebuie să înțelegi sandalele ei nu sunt de

dă da dă iar apă șoriceilor electronici primiți în dar de ziua ta de la zmeul oglinzilor încovrigă-te iar în fotoliul amurgului postmodernist ronțăindu-ți unghiuțele roz divagante și

I maica sa îi scutura puțin cuvintele de praf praful insista se ținea de cuvinte cuvintele de atâta praf se strâmbau un mare prăpăd de praf fericit era între cuvinte și praf la urma

I strălucitoare coamele cailor precum umbrele de pe o pagodă chinezească o viață întreagă de cotituri lucitoare frunze de cecropia strivite între colții siflanți ai sfincșilor glonțul de râs

cadrul I ne purtam unii pe alții în spinare înghițeam mărunt nodurile din gâtlej mici speranțe stăteau ghemuite pe o blană de vulpe agonizând se stingeau în brațele noastre printre generoase

lumea habar nu are cum în fiecare dimineață balamucul dintre ziduri mă îmbrățișează cu disperare limbile spongioase ale melancoliei adună fleacuri pe care le detunează -

însămânțare cu himere supraaglomerație dimineața înainte de a merge la baie se adaugă un labirint celui de ieri peste abia cicatrizata orbire forfotesc epidemii de beznă îmi repet aproape cu

pe vremea aceea eram pe picior de război cu socotelile tufoase ale celor mari furam scrisorile din casă le infestam cu râs le ascundeam în pântecul unor nuci când nu găseam scrisori

tocmai îmi preparam o nouă zi aveam o vârstă adorabilă scoteam la iveală colți zburdalnici multicolori când din senin îngerul păzitor al răului mi s-a cocoțat pe umerii violenți chefuind și

asta nu vrea sa se arate! ii intind capcane cu figurine din martipan ii agat berbecuti de cuart de clanta cu eleganta bat step pe muchia crescuta din textul incaruntit al motanului

TU te lipeai de bluzita rosie cu motive de manie cu o pretentie solemna infloritu-mi-ai fustita cu flori de mur abajuratu-m-ai cu orgolii semete dichisite eu te-am iluminat profund si-ntr-un

impurpurate zanele bune ale singuratatii virgine coapsele lor dantuitoare senzitive e de ajuns strada mare a vorbelor pline de admiratie si povestea vietii mele roasa de omida

si-au luat talpasita am ramas tristi pitici cu inimi de panza cu papucii plini de licurici ohoho incep sa ne creasca muguri aurii in talpi ne canta greierii prin buzunare fiecare secunda trage

1. trebuie sa iubim ca sa ne tinem in viata asezati pe ierburi generoase stralucitoare ne impodobim cu panglici subtiri de ganduri sfielnice ne intrebam unii pe altii despre onestitate vin

fiecare infern ma vrea fiecare dintisor de furtuna eu sarutam un extraordinar poet fiind insurat cu o fermecatoare singuratate asa am aflat ca primejdia in extract de mosc si bergamota se

sublim cand dormi imi dau atata bataie de cap obrazniciile sanilor tai intepaturile lor periculoase si strengaresti parca degetele iti sunt creioane eufonice indeplinind un ritual din ele

scriu versuri rup pagini uite e dimineata n-ai imblanzit iguanele textelor n-ai rusinat obrajii freatici ai senzualei sintaxe poetice iti propun sa ridici la patrat toate bucuriile sa reduci

cat vezi cu ochii albastrul independentei luat la tranta cu zmeii complexelor ca iataganele de lati zmeura lingvistica mustind invadatoare dulce incapatanata campia tranzactiilor