Adrian Tarita

Musculos, chel și cu barbă Trec cu vânturi de April Pe când firele de iarbă Către soare cresc tiptil. Și-n a primăverii boare Ea cu obraji ca de omăt Vine suplă, visătoare Ondulând din

In haina demodată din bovină à la Paraipan Mă simt precum rebelul scăpat de lung filaj. Vrând să înlătur stresul pe vreun teren viran Din mers fac pranayama bușit de surmenaj. La capăt de drum

Bruma alungă vrăbiuțe sub o streașină bătrână Cearcănele indecente le expun prin termopane, Sub castanii solitari toamna s-a întins stăpână Pe covorul ruginiu foșnesc pașii de cucoane. Câte un

Ieșind pe inserat pe la vreo nouă Aveam in cap o tipă, poate două Dar amintindu-mi și de ochii ei Se poate să fi-avut chiar trei. În regretatul București de altădat' Din lecții de pian trăiam

Matinal, un firav serafim mă îmbie Să salt în rugă printre flori cu rouă Dar ostenite de lumină în ziua nouă Himere vor să scriu păgână poezie. Privind spășit în ortodoxul calendar Parcă alung

Cu luciri de stele aprinse noaptea-și lasă catifeaua Luna goală se ascunde după un văl firav de nouri. Scormonind sub tâmple ninse ale rimelor lingouri Merge încet prin parc poetul și n-aude

Stau în lotus pe o frunză, am un cap de elefant Sub mustăți de rozător curge ca un șarpe prana, Pe falange de gorilă simt câte-un regal briliant Iar un creier de poet din astral își soarbe

Plouă timid cu sound-ul melancolic Într-un septembrie ce gânduri fură Doar visul meu însingurat și alcoolic Se plimbă-n serpentine pe centură. Pe-o bornă kilometrică de mult uzată Stă

Când vălul zorilor în rouă agonizează Și purpuriu din boltă alintă trandafirii Tu pe boțit cearșaf, cu goliciunea firii Mă atragi iar trupu-mi ațâțat vibrează. Perdeaua atinsă de o briză

Lunecând în calendar vechiul an se rușinează, Ne-a adus crivăț și frig cu-o zvâcnire de final; În zilele de Crăciun iarna nu fuse prea brează Dar pe Revelion stăpână va zâmbi mai

Un satelit micuț sub semnul portocalei Discret ne urmărea de peste nori pe toți Cum ridicam la dame bine tivul poalei Sau cum luam o șpagă mare de la hoți. El ne vedea în fabrici vechi și în

Stăm pe margine de pat, ne privim în ochii goi Posed burtă, fac chelie, tu ai sâni lăsați și moi. Meditez la anii în care aveam mult testosteron Tu încerci să-ți amintești când utilizai

Urmărind zbuciumul toamnei prin roșeața din arțari Fredonez un refren retro și expun ochi concupiscenți Chiar în parcul unde frunze suferă sub pași sprințari Ce cu tocuri cu stresează corduri de

Nu știi tu jună blondă c-ai tăi ochi de cafea Sunt a înserării oază din care vise aș bea Iar în a nopții boare chin de nesomn eu port Să-ți duc himera goală în al iubirii cort. Deșarta

Fiind visător, stătut și după vot cam trist Mi-aș lua o geacă roșie de tandru PSD-ist Ghete înalte de comando ca-n Afganistan, Energizat de-un Glontz m-aș pune la volan. Grăbit le-aș claxona

Nostalgice amoruri se plimbă pe centură E același drum pe care și prospături agață Unii se țin de mână iubindu-se din gură Alții inspirând ispite dezmățul și-l răsfață. Eu pe un parapet fumez

S-au stins tăciunii iernii din priviri încercănate Cu palid chip mă plimb prin colbul primăverii; Împins spre mahalaua tristă de tălpi îngreunate În roși bocanci străpung domol vacarmul

Pășind prin catifeaua nopții înstelate Mă simt atras de chipul tau de pe afiș Te-aș demonta din firava captivitate Să hoinărim departe de neoane pe furiș. Tu ca trezită dintr-un vis inert și

Scot zenit din călimară și-l trântesc pe-omătul foii Iau și stele din priviri, vise dulci din nopți cu lună, Fac un univers poetic într-un crâng ce ciori adună Iar carul lung din chibrituri îl

Se oprise un personal în prăfuita haltă Unde zefirul răvășea petalele de liliac Când se oglindea apusul soarelui în lac, Dintr-un vagon se arătă o damă înaltă. Ea coborî ca și o divă cu

În vinerea cu patimi grele și accesări de carduri Se agitau în piață gagici, gospodine fără farduri Și eu cu ochi flămânzi, părăsit de harul poeziei Studiam discret pulpele din vitrina

Hoinărind cu cearcăne mascate de ochelari de soare În seara cu lună plină vedeam oamenii fără sudoare Mai ciocneam câte o tânără ce ducea tristă o floare Sau agățam cârja unei babe privind-o cu

Vag surâs pe-a nopții slavă Luna ca o Giocondă astrală Vrea iar ceasuri de zăbavă Preschimbată-n zână pală. Cum s-ar depărta de astre Hoinărind prin întuneric Spre știute vechi ferestre Unde