Poezie

Nimic nu se pierde

1 min lectură·29 aprilie 2016

Mediu

În vinerea cu patimi grele și accesări de carduri

Se agitau în piață gagici, gospodine fără farduri

Și eu cu ochi flămânzi, părăsit de harul poeziei

Studiam discret pulpele din vitrina carmangeriei.

Apoi printre tarabele cu verdețuri mă uitai la cer

Pentru ca într-un weekend la iarbă verde să sper

Iar juna țigancă care vindea șosete cu preț redus

Îmi spuse că norul zdrențuit pare cămașa lui Isus.

Nu m-am enervat când am aflat în hala de lactate

Că îmi lipseau din buzunar bancnote nenumărate

Așa că am renunțat la iaurtul de la Solomonescu

Părăsind spațiul comercial, optimist ca Eminescu.

Vorbeam singur pe drum descărcându-mi veninul

Încercând sa mă resemnez că acesta îmi e destinul

Și cum pe trecere era să fiu lovit de un taximetrist

Făcut-am multe cruci extrem de vesel că încă exist.

001.066

Adrian Tarita. “Nimic nu se pierde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14091665/nimic-nu-se-pierde

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.