Adrian Suciu

Nimic durabil nu se construiește pe minciună. Literatura română de azi, în latura ei oficială, aceea de care țin pîrghiile administrative ale fondurilor publice și puterile iluzorii ale unor

Se-ntunecă, se face lumină, se lasă înserarea. Zîmbetul tău spune \"fă-mi un copil cît mi-aduci pîine și fum\". Îți povestesc despre fluvii care mai au o zi pînă la mare. Ne oglindim între

Eu am fost acolo unde gustul tău nu există. Numai o intuiție vagă a gustului tău, ca și cînd ai reconstrui un tren în memorie, după sunetul unei roți mușcînd dintr-o osie ruginită, pe linia

Stăm printre oameni și e cald. E o căldură ascuțită, ca un bolovan între umeri. Tot ce trăim, transpirăm. Nu aprindem țigări; jarul țigării ar întări arșița. I-ar da încă o gură de potolit

N-am povestit o noapte întreagă. Am iubit-o în patul rece. Am aprins focul, ochiul roșu, mărunt, i-am făcut ceai. Numai dorul de ducă din cînd în cînd țipa în piept și făcea o larmă

Încă o dată spun: nimeni nu se va mîntui de unul singur! Nimic nu folosește să stăruiești în rugăciune dacă buzele tale nu vor șterge buzele fratelui tău care ocărăște și suduie. Sufletul curat

Orașul este indiferent ca măruntaiele unei păsări de noapte înjunghiate. Tu știi că sărbătorile sînt perfecte să îmbătrînești mult și singur sub masca fericirii de ocazie: ești înduioșătoare

Numai cine moare de multe ori știe să trăiască o dată. Lepădîndu-se pe sine ca pe o cîrpă, ca pe un mărunțiș rămas dintr-o țară străină, ca pe un os aruncat cîinilor. Privind în orgie ca în

Poartă bătălia pentru sufletul tău în fiecare zi! El va fi mîngîierea ta și bucuria alor tăi atunci cînd frumusețea te va fi iertat. Nu duce în patul tău bărbați care nu sînt în stare să

a fost o zi și o noapte și le-am numit pe cele două. am văzut că e un lucru bun și n-am ieșit din casă. doar am căutat ceva de băut și n-am găsit. am căutat o carte și nu mi-a plăcut nici una. am

Stăm cîte doi, cîte trei, la o masă neagră. La ușă bat cu furie cei care vor să ne plîngă. Se mai ridică unul, ca dintr-o viață îndepărtată și scrie pe ușă cu degetul proaspăt retezat: Nu știți

Mă visează un tigru cu ochii lui catifelați; îl caut, îmi deschid drum cu o sabie ruginită. Trupul nefiresc de încet al secundei îmi usucă gîtlejul. Mă visează și maidanezii scormonind prin