Poezie
N-am scris nimic
1 min lectură·
Mediu
N-am scris nimic. Am așezat pe hîrtie o mie
de generații de fum de țigară și căruțele copilăriei.
Am mîzgălit oameni îngenuncheați din vreo pricină.
Am lăsat urme adînci pe hîrtie cărînd cadavre
de la un cimitir la altul.
Pîinea mea se teme de mine și fuge.
Înger, îngerașul meu, dă-mi mie cuvîntul care ucide
și învie! Îl voi scrijeli cu unghiile pe ziduri
și nu-l va vedea nimeni. Îl voi așeza în pîntecele
femeilor mele și ele nu vor ști. Îl voi lăsa
în intersecții aglomerate și va zîmbi prafului.
N-am scris nimic. Am fotografiat porți pe care
n-am intrat niciodată și războaie care n-au fost.
Rareori, o scînteie scapără-n beznă,
dar numai ca s-o facă mai neagră.
N-am scris nimic. Numai Dumnezeu știe să scrie
și a scris o singură dată.
035.537
0
VM