adrian rentea

O eclipsă disc perfect tăiat în cristalul cerului fără de pată o ploaie caldă de vară când desculț mângâi iarba un autobuz care sosește în stație tocmai pe când ai ieșit din bloc toate sunt mărgele

Poemul vieții mele pare comandat de la IKEA cu mâinile tremurânde fără manual l-am asamblat cum am știut mai bine unele rime le-am forțat altora nu le-am găsit locul astfel acum la venirea

Cine sunt eu să îl contest pe Dumnezeu cine e Dumnezeu să mă conteste contestații-erezii reclamații nerezolvate sesizări neconfirmate la sfârșitul zilei fără de noapte al nopții fără de zi Cine va

Noaptea îmi blestem zilele ziua îmi blestem nopțile noaptea aștept lumina izbăvitoare a zorilor ziua aștept cerneala nopții cu care îmi gravez versurile zi după noapte noapte după zi zi după

Nu am să-ți spun te iubesc mărturiseam într-un poem anterior dar azi noapte probabil luna trecând prin zonă m-a surprins oftând privind la ultimele poze pe care le-ai încărcat luna trebuie

Cu ochi pietrificați precum ai unui gargui ce păzește poarta unui cimitir privește lumea de la înălțimea piedestalului celor douăzeci de ani de singurătăți dramele ce se consumă în grădina

Prins de moda asta nouă am zis să-mi fac și eu un selfie prima nemulțumire – ochii roșii instantaneu am luat aparatul să-i reglez setările apoi m-am gândit oricum am ochii roșii ochi de

Adolescent naiv fiind visam visam să o întâlnesc pe EA căreia să-i dedic douăzeci de poeme de iubire și de ce nu poate chiar și un roman. Și a venit eu neștiind pe atunci să mă joc cu

Dacă după ce Decembrie cu ale ei toane te-a închis în casă osândindu-te pentru vreo vină neștiută să privești zile în șir la albul pereților ori la tablourile monocrome de dincolo de

Și totuși poate o fi un Dumnezeu acolo sus își spuse poetul cineva care să fi creat deșertul cu dunele lui nesfârșite de nisip iar oamenii i-au dat o utilitate nisipului creând sticla singurul

Spleen, sau in termeni populari – sictir, e atunci când soarele de duminică îti arde ochii când treci pe lângă un pictor care și-a instalat șevaletul în parc te oprești preț de o clipă

Depresia e precum reumatismul odată ce ți-a intrat în oase o simți la fiecare schimbare a zilei depresia e un lup ce îți devorează măruntaiele molcom fără grabă depresia e cea pe care nu ai