Poezie
Prima ninsoare
1 min lectură·
Mediu
Iarna, mândră crăiasă,
A venit tiptil azi noapte,
Pe a lui Brumărel mireasă
Alungând cu dalbe șoapte.
Zorii limpezi de cristal
Dau printre copii alarma,
Dinspre parcul municipal
Ca un vuiet crește larma.
Castanii, bătrâni ascetici,
Se-ncovoaie sub povara
Fulgilor ce-au căzut bezmetici
De cum se lăsase seara.
Un ghemotoc mic și lățos,
Și negru peste măsură,
Se zburlește tare bățos
La o damă cu năframa sură.
Din zgardă odată scăpat,
Face tumbe prin zăpadă;
Vesel se apucă de săpat
Prin troienele de pomadă.
Rând pe rând i se alătură,
Deopotrivă pici și voinici,
Toți frământă pufoasa patură
Meșteri iscusiți sau novici.
Uguie porumbeii gureși,
Corbii croncăne neliniștiți.
Speriați de-al bulgărilor iureș
Pleacă vădit nemulțumiți.
Printre chiote și vocalize
Se strecoară tainice șoapte:
-Uite-i, trăgând aceleași valize!
-Unde-or fi dormit azi noapte?
Fost campion la spadă;
Fost profesor de vioară,
Bântuie acum pe stradă
C-un geamantan și-o valijoară.
Þiganul care vinde castane
Le întinde câte un cornet.
-Să fie primit, bătrâne cătane.
Lăsați, vă trec în carnet!
001109
0