Poezie
Portret
1 min lectură·
Mediu
Cu ochi pietrificați
precum ai unui gargui
ce păzește poarta unui cimitir
privește lumea
de la înălțimea piedestalului
celor douăzeci de ani
de singurătăți
dramele ce se consumă
în grădina de piatră
ori idilele ce se înfiripă
în parcuri
în nopțile târzii de mai
toate
deopotrivă
sunt fresce în nuanțe de doliu
în oglinda ochilor ei
doar mușcatele din glastrele de pe morminte
s-au îndurat și-au împrumutat buzelor
din roșul lor
și de te îmbie
voluptoase și pline de viață
nu te vinde lor sclav
căci odată retrasă
în spatele zidului
nu are nevoie de spray-uri
sau alte arme
pentru a alunga orice intrus.
001234
0