adrian pop

ori ciac noris - poezia a fost remarcata
cel putin de catre domnu' pop, care vrind sa exprime pareri a clipocit nedumerit din ochisori cind i-a aparut, din senin, fantosa rigida-a neputintei:
"Autorul acestui text nu mai acceptă comentarii la acest text"
iar asta [remarcatia] s-a petrecut cit se poate de independent de sugestia ori intentia textului de fata
de unde rezulta clar un lucru - atunci cind te simti suficient de stapin pe situatie [si pe tine insuti] incit sa comentezi un text bun, se poate ca zeii poeziei sa-ti fie potrivnici

am recitit strofa si nu :)
poate-s tzaca, nu stiu, dar nu le simt vreo stridenta, mai mult, imi par melodioase si au un rol
oricum, subiect deschis, maine, ca orice text pe care-l scriu, nu-mi va placea nici asta si-i foarte posibil sa-ti dau dreptate

poezia mine se termina inainte de aluzia la diogene
chiar daca imi place cum ai scris-o, este, deja, un loc comun - nu spun ca nu se poate opera, inspirat si sugestiv, de multe ori, cu ele, dar aici, nu reusesc sa leg versul asta de ce-i inaintea lui
respectiv de versul imediat anterior la care-l raportezi
de ce, daca nu gasim sinceritatea atragatoare, trebuie sa cautam omul lui diogene? nu vad opozitia pe care-o sugerezi aici - mai mult, omul lui diogene ar fi fost tot sinceritatea [vazut dintr-o anumita perspectiva]

sau poate-i doar topica si versul de care spun este inceputul a altceva :)
oricum,

muzica-i considerata arta perfecta, cea in care nu exista vreo diferenta intre fond si forma
aici am senzatia ca, in masura in care-i posibil, se intimpla cam acelasi lucru
se propune o idee care-i preluata si continuata de mijloacele de expresie, parca ideea ar iesi din text si ar ramine, suspendata, pe undeva
nu stiu sa explic mai bine ceva ce si eu doar simt
de bestiar n-am zis nimic, pentru ca-mi pare doar un pretext, elementul care-ti distrage atentia de la ce-i important
dar, dupa cum suna avertismentul, este doar introducerea

care sa imi sarute pula", suna, in textul asta, ca "o femeie care sa imi suga pula", in "lacul" lui eminescu

altfel, vad o idee faina pe care-o strica forma
parca vrei sa spui ceva si nu reusesti - starea aia de plictiseala, de amoc, din text il altereaza
cioranian, daca ma pot exprima astfel :)

aici - o poezie care incepe dar nu se mai sfirseste
logic, pina la urma, dar in cazul de fata, fondu-i tot una cu forma, sau, mai exact, forma este cea care desfasoara/parcuge ceea ce fondul propune - cu atit mai ciudat
sper ca n-am fost prea confuz in exprimare
"we dont need no education"

raluca, pentru mine-i ok sa inceapa de oriunde, poezia
si sa nu inceapa deloc, este tot ok
stiu ca esti obiectiva, cinstita - de aia imi permit sa-ti spun ca, recitind, partea incriminata imi pare si ea ok :)
exista un start greoi al textului, dar asa am vrut eu sa fie acolo
[vezi si raspunsul pentru firica]

elena, am inteles acum, mersi pentru revenire

adrian, nu pot decit sa ma bucur daca nu am dreptate
la fel ma bucur si cind am - conceptia mea despre adevar si dreptate, ar fi trebuit sa apara la motto - cred ca din motive tehnice, nu se poate, inca
"and I lift my glass to the Awful Truth / which you can't reveal to the Ears of Youth / except to say it isn't worth a dime"

anca, suna misto, as vrea sa pot spune asta [ca am muncit, ca a curs singe si sudoare] dar din pacate nu pot
nu am muncit aici mai mult decit la alt text
nu pentru ca n-ar fi cazu' ci pentru ca-s un puturos

tuturor, clasicul mersi

text si pastrind, in limite rezonabile, proportiile, ar trebui sa spun ca finalul este genial; intilnirea asta a lui isus cu hamlet, via yorick, depaste limitele ironiei/comediei si poate sa aiba consecinte dintre cele mai stranii
sa nu uitam ca, dincolo de aparenta, yorick este un personaj tragic si acest scop a fost atins de will, gradual, in doar citeva versuri; cu accent si finalizare, pe ultimul
pastrind, din nou, proportiile, a reusit un lucru asemanator, in ultimul vers
oricum, poezia reuseste o performanta - personajul pe care-l creeaza este mai clar, mai veridic, mai bine conturat, decit personajul din care, probabil, s-a inspirat

senzatia ca-i lipseste ceva textului
parca-i prea schematic
altfel imi place ideea si doza de inocenta, naivitate chiar

nu pot decit sa ma bucur, daca te-a dus gindul tocmai la anastasia
pentru ca, in mod clar, la acel titlu de film am facut referire - "duios anastasia trecea"
nu as putea spune, exact, de ce - poate pentru ca imi place muzicalitatea
acum, as putea sa fiu de acord - nu-i chiar cel mai inspirat titlu'
mersi

place [in mod special] ultima strofa, este sugestiva, puternica, delicata - si inca, toate in acelasi timp
dar cred ca-i normal sa fie asa, pina acolo sint citeva elemente personale, intersanjabile, presupun; un fel de argument/justificare-a ideii
"pentru-a mai avea un “pentru ce” ticălos" - la asta nu prea-i vad rostul
plus ca ar fi foarte fain versul, fara

alexandru, scuza-mi lipsa de imaginatie, dar nu stiu ce sa spun, altceva, decit mersi

silisteanu, am vazut zilele trecute o interventie identica [in fond] la una dintre poeziile lui ancuta; am vrut sa intervin atunci, dar, cu siguranta, gestul meu ar fi fost interpretat gresit iar comentariul offtopic - ce ti-as fi spus atunci? ca-i evident pentru mine ca nu isi pierde nimeni atit de mult timp, comentind o poezie proasta, un autor lipsit de valoare - eu de exemplu nu am putut sa iti citesc comentariile decit pe diagonala; concluzia-i, deci, una singura, ne admiri si invidiezi, atit pe mine cit si pe ancuta; consecinta a educatiei, ma simt obligat sa iti multumesc

bon, asta ar fi fost atunci, acum, cu siguranta, nu iti spun nimic, in ciuda aparentelor - nu ma crezi, reciteste [sint convins ca ai citit deja, probabil in original, in argentiniana] "noua respingere a timpului" [ai remarcat deja "contradictio in adjecto" din titlu, nu te lasa sedus de aparenta lirica, studiul este unul foarte solid si bine argumentat] - iar tu ai impresia ca intelegi ceva
cum ar fi, in aceasta postura de "atemporal ireal" interlocutor, sa aplic "ordonantele dumneavoastra" si sa spun "materia este timpul din care sint facut...riul e un timp care curge, dar eu sint timpul, un sfasie care ma tigru, dar eu sint sfasie" etc?
cu siguranta ca otrava julietei, aici, in textul de fata

elena, nu-s convins ca am inteles, exact, ce spui, dar nici nu conteaza prea mult
ideea-i ca exista un feed-back, si, indiferent care-i natura lui, mersi

leo, raspund aici si celuilalt comentariu, este mai comdod iar subiectele sint interdependente
de ce cred asta - pentru ca poezia asta-i un fel de explicatie-completare a celeilalte; evident, stilul e total diferit, tonul trebuia sa fie unul cit de tehnic permite poezia
si aici, ca si dincolo, elementele sint foarte importante si, bilateral, circumscrise aceleiasi idei [de ce trebuie sa te contrazic cind afirmi ca exista multe elemente secundare care nu spun nimic - pentru ca aceste elemente trebuie sa contureze, pina la saturatie si exces, daca-i cazul, doua lucruri: actul creatiei, in general, este sistematic sabotat, impiedicat, de-o multime de factori si, doi, in raport cu iubirea, poezia-i o exagerare inutila si paguboasa [in timpul in care tu ai scrie cea mai frumoasa poezie de dragoste, love itself, ar trece, duios, pe linga tine]
ai dreptate cu "as scoate chestia aia cu interzise in poezie" - dar nu pentru ca este vorbea de-o justificare [este-o ironie la adresa celor, tot mai multi, care stabilesc ce este poezia, ce nu este, ce-i permis in poezie si ce nu; evident, in poezie, doar poezia insasi stabileste ce-i permis] ci pentru ca-i destul de stridenta exprimarea
mersi pentru citire, pentru semnele de lectura

vasile, imi dau seama
in plus, sint convins de obiectivitatea ta
chiar si atunci cind esti subiectiv
danke

nu cred ca ideea ar trebui exprimata mai vehement, atita timp cit este una extrem de aroganta - aceea ca sintem uitati foarte greu, ca-i nevoie de-un "cataclism" precum casatoria pentru a se-ntimpla asta
sau, daca vrei, ironia si infatuarea pot suplini vehementa

habar nu am de ce 2, cind ai spus de ele [bucati de elastic] a trebuit sa caut in text sa vad despre ce-i vorba; oricum a doua jumatate din s2 imi suna mie artificial; si partea cu oasele, u.a - o sa refac, probabil, intreaga strofa
nu pot decit sa-ti dau dreptate si cu topica, m-am gindit ca s-ar putea sa deranjeze, dar asa mi-a venit
o sa vad ce modific si-acolo
"tunetul isi strecoara palmele" nu-mi place mie, deci nu cred ca o sa vezi asta

una peste alta, pertinente observatiile; ca majoritatea textelor si asta-i la prima mina- de obicei modific, oricum, cam de fiecare data cind recitesc
danke

pai si ce, n-ajung doua strofe? :)
mersi

ceva din aerul melancolic al lui yeats
remarc si atmosfera care te prinde dar, mai ales, te relaxeaza - unde relaxarea-i opusul incrincenarii, destindere
si nu face concesii exagerate rimei, asta-nsemnind ca isi urmareste ideea pe care o transmite
o data cu emotia
placut

asa este, ar fi un final apoteotic - din pacate nu se potriveste deloc acestui text; este un demers riscant asta - continuarea unui episod despre care nu esti foarte sigur ca a existat sau nu, cu adevarat
mersi

mersi de atentionari, pun virgula unde trebuie si scot f-ul
dupa cum bine ai remarcat, textul este in atelier din cauza titlului, asta-i regula iar eu am cunoscut-o cind l-am postat - asta inseamna ca mi-am asumat si consecintele
nu pentru ca as fi vreun fandosit nu schimb titlul, nici dintr-un exagerat spirit de fronda; pur si simplu m-am atasat de el intr-un mod ciudat; mai mult, textul are o istorie si citiva prieteni care s-au atasat, mai mult decit mine, de el - ar fi o dovada de impolitete din partea mea sa-l schimb doar pentru a iesi din atelier

pentru ca l-am citat pe lorca din memorie si, evident, l-am mutilat - versurile suna cam asa:
"am sa te vad trecind pe sub Arcul Elvirei / am sa-ti vad coapsele si-am sa incep sa pling"

pentru restul - tacere
[si sa vreau si tot n-as sti ce sa spun]

las' ca are deja doua
mersi