Puțulica mea satanică

Eu am vrut să-i spun pulă și o apelez metafizic dar s-a opus Chelu’. Spunea că nu avem un public suficient de subtil și chiar dacă sînt un demon, evidența nu poate fi negată. O evidență paradoxală aș fi zis eu (sau paroxistică, ăsta-i la limită mereu) - demonul are o pulă viguroasă iar comparația cu orice pulă muritoare, ei bine, este pur și simplu neinspirată. Dar Chelu’ nu ar mai fi spus nimic. Îl cunosc de prea multă vreme și știu, nu se lasă antrenant în discuții filosofice. Nu atunci cînd se uită după fufe. Stăteam deci pe banca aia în parc și ne uitam după fufe. Chelu’ pentru că-i un porc obsedat, eu pentru că nu-l las niciodată singur. Ultima dată cînd am făcut-o s-a întors după trei zile deșălat, murdar și c-un trandafir înfipt în cur. Ãsta-i Chelu’, începe salivînd după curve și sfîrșește futut de arabi. Au mai fost si grecii dar cu ei, după cum se știe, este altă treabă. Iar arabii există pentru că, uneori, Chelu’ are nevoie de cîte o lecție. Și de cîteo pulă. Pe asta aș fute-o, pe asta nu, la asta i-aș da o muie, uite-o pe țăranca aia, zicea Chelu de fiecare dată cînd prin raza noastră vizuală trecea cîte una. Pac, pac, pac, făcea capul Chelului de fiecare dată cînd spunea ceva. Încercam să-i acord o educație potrivită. Evident, după o vreme a devenit reticent. Poate nici eu nu îl motivam cum trebuie. Să te fut de idiot și demon, de ce pula mea mă tot plesnești. Chiar așa, de ce-l plesneam pe chelu’, subit faptul că vorbea urît nu mai părea un argument acceptabil. Te plesnesc pentru că ești chel, am încercat eu. Și tu ești chel și pula ta-i cheală, și pizdele astea-s tot chele, toată lumea-i cheală, -n pula mea. (Vorbea urît în continuare. Evident, pedagogia mea era deficitară). Aici am avut un moment de revelație, ba chiar două, dar nu despre asta-i vorba. O să le spun totuși. Chelu’ avea dreptate, trăim într-o lume de pleșuvi. Cum dracu nu am văzut asta pînă acum. Asta a fost prima revelație și a fost de la Chelu’. A doua a venit direct de la tatăl subteran, Satan, Dracu’, Scaraoțchi, Necuratul, cum vrei să-i zici. Beware my son, he said, se exprima mereu în engleză, să nu afle Chelu’. După asta a dispărut, se exprimă mereu succint. După cum știm, parabola-i în altă parohie. A dispărut și m-a lăsat așa uimit. Ce my ass, cu Dracu' musai să fii in acord lingvistic, să nu afle Chelu’. Asta mi-a scăpat. Ce să nu-mi scape, puțulică, îl aud pe Chelu’ și atunci am știut că și a doua revelație tot de la ăsta-i. Satan a fost doar intermerdiarul. Ca în filme, cînd unu’ zice un lucru, celălalt nu înțelege și cel de-al treilea pune fără să vrea răspunsul într-o întrebare, că nici el nu înțelege nimic. Eram demonul cu puțulică iar Chelu’ a știut tot timpul. Acum puteam să mă enervez și să-l omor pe Chel. Dar era simpatic și nu aveam alt prieten. Bine mă, dar nu mai spune nimănui. Și hai să terminăm asta. O terminăm, dar nu-s de acord să-i zici pula mea metafizică. Dar cum să-i zic. Zi-i puțulica mea satanică. Nu se ia nimeni de satane, oricum. Crezi tu că-i ține? Credeam dar am zis să merg pe mîna lu’ chelu’. Pe mîna ăluilalt am mers destul. Stăteam deci pe o bancă în parc si ne uitam după fufe. Eu și Chelu’. Pe asta aș fute-o, pe asta nu, la asta i-aș da o muie, uite-o pe țăranca aia, ziceam de fiecare dată cînd prin raza noastră vizuală trecea cîte una. Chelu se uita la mine zîmbind și aș fi dat orice să știu ce-i trece prin cap.