Duios iubirea trecea

un Ierusalim din era digitala e poema aceasta, crestomatie a soricelului cu fotocelula la sfarsitul de lume mayas,

atunci când am recomantat acest text știam că textul meu "bilet de adio" este ultimul în lista de texte recomandate și urma în mod automat să iasă din această listă; probabil că nu este atât de important, am vrut numai să îți spun că nu am ezitat nici o secundă.

excelsior!

mi se pare prea plina de jemanfisism, nu-mi place tonul, e intesata de multe elemente secundare care nu spun nimic. sunt si cateva momente poetice, dar asa cum e acum seamana cu un amalgam. evident, asta e parerea mea.

elena, nu-s convins ca am inteles, exact, ce spui, dar nici nu conteaza prea mult
ideea-i ca exista un feed-back, si, indiferent care-i natura lui, mersi

leo, raspund aici si celuilalt comentariu, este mai comdod iar subiectele sint interdependente
de ce cred asta - pentru ca poezia asta-i un fel de explicatie-completare a celeilalte; evident, stilul e total diferit, tonul trebuia sa fie unul cit de tehnic permite poezia
si aici, ca si dincolo, elementele sint foarte importante si, bilateral, circumscrise aceleiasi idei [de ce trebuie sa te contrazic cind afirmi ca exista multe elemente secundare care nu spun nimic - pentru ca aceste elemente trebuie sa contureze, pina la saturatie si exces, daca-i cazul, doua lucruri: actul creatiei, in general, este sistematic sabotat, impiedicat, de-o multime de factori si, doi, in raport cu iubirea, poezia-i o exagerare inutila si paguboasa [in timpul in care tu ai scrie cea mai frumoasa poezie de dragoste, love itself, ar trece, duios, pe linga tine]
ai dreptate cu "as scoate chestia aia cu interzise in poezie" - dar nu pentru ca este vorbea de-o justificare [este-o ironie la adresa celor, tot mai multi, care stabilesc ce este poezia, ce nu este, ce-i permis in poezie si ce nu; evident, in poezie, doar poezia insasi stabileste ce-i permis] ci pentru ca-i destul de stridenta exprimarea
mersi pentru citire, pentru semnele de lectura

vasile, imi dau seama
in plus, sint convins de obiectivitatea ta
chiar si atunci cind esti subiectiv
danke

O văd ca pe ars poetica foarte reușită. Cuvintele dau năvală și tonul oarecum precipitat, pe alocuri grav, îmi inspiră o cursă rapidă susținută de autor pentru Domnul. Interesantă e și alăturarea roboțeilor, de fapt, atmosfera de playgame care se află în pur antagonism cu sacrul... Nu mă pricep prea tare să radiografiez însă e un text "altfel" față de ceea ce întâlnim zi de zi în areal... Titlul e singura bucățică din întreg ce nu mă încântă... Mă duce cu gândul la Anastasia... Pur subiectivism.

nu pot decit sa ma bucur, daca te-a dus gindul tocmai la anastasia
pentru ca, in mod clar, la acel titlu de film am facut referire - "duios anastasia trecea"
nu as putea spune, exact, de ce - poate pentru ca imi place muzicalitatea
acum, as putea sa fiu de acord - nu-i chiar cel mai inspirat titlu'
mersi

eu simt cum incepe poezia asta de aici:"vreau să bat la o poartă
vreau să-mi scriu poezia vreau o înghețată Pinguin". pana acolo, faza cu mo si foca imi pare forțată, cred ca e in detrimentul ansamblului.poate, daca tii neaprat sa existe , ai putea incerca o condensare, cumva...de vrei, desigur. însă ce urmează m+a prins tocmai din cauza amalgamului si a aparentei eterogenitati, sa spun asa,discursul in rafala imi place in general cu atat mai mult cu cat aici combina secvente puternice. e unul din acele texte care imi aduc in minte monologul din jeux d'enfants. cee ce e da, bine:)

Tohu vavohu este termen ebraic ce ne apare in cartea genezei si se refera la o creatie inainte de a avea o forma si un sens.Ierusalim asa cum apare el in cartea lui Joshua este locasul pacii, locul unde mai tarziu in vorbirea comuna se zice ca s-au amestecat rase si credinte.
Nu cred ca este nevoie si de o explicatie pentru crestomatie, soricei sau maus cu fotocelula, sfarsit maya de lume.

ai dreptate când spui că: „poezia nu se scrie singură oricît aș vrea”
poate...?!

ceva, ceva e p-aci de rumegat:
„este-a lui cum a lui este bucata de bordură
pe care ai stat și-ai plîns de parcă
nu erau suficiente toate care au fost și-au plîns
de la Icar de la Irod de la Bambi încoace
dă-i un submarin nuclear să cutreiere lumea
poate scapi de inhibiții. cine știe?!

te cred: „vreau să bat la o poartă Doamne
vreau să-mi scriu poezia vreau o înghețată Pinguin”

... ca să treci apele, îți citez ceva: ”nu în aprinderea poftei ca neamurile cari nu cunosc... (Tesalonicieni, 3, 4;5)”.

vezi c-ai „plâns” depoetizant de două ori... adică fără noimă: „și-ai plîns de parcă”; „au fost și-au plîns”.


...
duios îți spun că am fost soțul real al Anastasiei (Anda Onesa), timp de zece ani, cu acte-n regulă.

mie mi-a placut si mai tare, parca, poezia despre cum s-a scris poezia care mi-a placut atat de tare... coerenta ma caracterizeaza, in permanenta, dupa cum se poate lesne observa... :D
o singura fraza mai aduag si plec (cu toata poezia asta in spinare): nu e niciun jemanfisim aici, e sudoare de poet care stie sa scrie. cu tot cu aerul ala de final, fericit, zambaret, uite ce simplu pare sa fi fost, cand numai eu stiu cat sange am lasat aici...
la final, powerplayul saptamanii (de unde s-a inspirat si titlul comentariului meu...): http://www.youtube.com/watch?v=PcJipqpSbcs

e sophiesticata, ma! :)

fara, n-are (chiar) asa mult haz:
http://www.youtube.com/watch?v=GsjgSxyvwrg&feature=related

raluca, pentru mine-i ok sa inceapa de oriunde, poezia
si sa nu inceapa deloc, este tot ok
stiu ca esti obiectiva, cinstita - de aia imi permit sa-ti spun ca, recitind, partea incriminata imi pare si ea ok :)
exista un start greoi al textului, dar asa am vrut eu sa fie acolo
[vezi si raspunsul pentru firica]

elena, am inteles acum, mersi pentru revenire

adrian, nu pot decit sa ma bucur daca nu am dreptate
la fel ma bucur si cind am - conceptia mea despre adevar si dreptate, ar fi trebuit sa apara la motto - cred ca din motive tehnice, nu se poate, inca
"and I lift my glass to the Awful Truth / which you can't reveal to the Ears of Youth / except to say it isn't worth a dime"

anca, suna misto, as vrea sa pot spune asta [ca am muncit, ca a curs singe si sudoare] dar din pacate nu pot
nu am muncit aici mai mult decit la alt text
nu pentru ca n-ar fi cazu' ci pentru ca-s un puturos

tuturor, clasicul mersi