Între Mihai și profesorul său se pregătea actul al doilea. Prima scenă: în sala de examen. Profesorul Pandele și studentul Mihai Andreescu se aflau în poziția de examinator și examinat.
Profesorul,
- Salve Arcardia! Parnasul mi-a fost închis! strigă Gauss, cu paharul de vin ridicat.
Cunoscuții lui îi știau excesele ironice, cu dublu înțeles. În camera lui de student invitase pe câțiva amici,
o nouă încercare. mersi.
Într-o seară ninsă și târzie de noiembrie Piper trecea îndoit de frig pe-o alee întunecată, urmărit de o umbră la vreo zece pași în urma lui. Piper simțea amenințarea și
De la ascet la saltimbanc – o forțată transformare,
De inițiere într-o lume efemeră, un univers incert:
Ipostazierea deterministă a sacrului în profan
Mânată der tropisme nocive sufletului
Tudor se plimba singur prin parcul Copou, venit la Iași pentru a-și vizita niște prieteni. Gândurile îi fugeau la o întâmplare trecută, la o fată pe care nu o putea uita, la o plimbare prin același
Trupul gol al femeii văzut din semiobscuritate,
Produce o inducere în eroare,
Unde poți și vrei să cazi din rol, din toate rolurile,
Devii muritor, candaulist, obscen, vulnerabil,
Când nici-un
Medic desculț
Umblă prin mlaștini tranzitorii de tragedii umane,
Fără urme în timp, prototip de resurse de împlinire,
Torsionat în caligrafii științifice, între semnătură și semne de
Sintezele, revoluții împotriva babiloniei permanentelor stări de veghe,
Ancore revelatoare ale unui spirit ce stăruie în liberă individualitate,
Opus tuturor tendințelor de nivelare social politic
Abyssus abyssum invocat –
Nu vreau să fiu ca un dovleac
Spânzurat la soare-ntr-un cerdac!
Apă voiesc – nu pot să fiu, o gârlă,
Sunt fiul regelui șopârlă...
Orbecăiesc dintr-un blocaj
De faptul consumat nu se mai leagă nimeni
Greșelile-n surdină se-ntâmplă de la sine
Partide se revoltă în cadre de istorie,
Spre unică deșartă și aprigă memorie
Te stingi încetul cu încetul; în
Tudor. Stătea ore-n șir și medita la ce se întâmplase cu el. Poziția lui socială era încă nedefinită, se simțea străin de societate, de sine, de trecut, de cele întâmplate, toate erau atât de
Aș fugi cu tine, departe de lume, de lumea de ieri,
De lumea de mâine, în curtea păzită, -n grădina-nsorită
Pe cai vom fugi, vom trece de gărzi și de gratii,
În sanctuarul de chiparoși și de
Ei – privesc de jos în sus, spre vârful piramidei,
Unde razele uriașei flori de soare îmbăiază în aur văzduhul,
Nemuritor de treaz e visul de-mplinire al convingerilor
Independente de durerile
Lacrimi de furie curg peste frânturi de suflet destrămat,
Încununate de victorie târzie, străpunsă de sulița Atenei,
O bogăție de inestinabile valori ancorate în titanica memorie,
Garanție de
Frumusețe îmbălsămată,
Contrar ziselor din bătrâni
Te schimbi cu vremea, cu oamenii
În pofida gurilor clevetitoare
Exiști sfidătoare,
Prinsă pe o pânză, pe muri, veșnică,
Constantă
O bucată albă, spălată, scrobită, de scutec
Sau poate mai degrabă-un firav batic din borangic,
A fost furat de o boare de vânt primăvăratec, sălbatic,
Din casă, pe fereastră, peste curte și
Hybris născut din durere, inevitabil,
Cu primul indus în eroare, cu primul jicnit,
Cu primul îmbrâncit, primul obidit.
Durere purtată din generație în generație,
Din moarte în moarte, hybris
Crina locuia în centru, într-o locuință veche, istorică, de o semnificație adâncă, demnă de a fi ocrotită de UNESCO. Dormitorul vast, era ocupat de un pat străvechi, cu picioare și ramă metalică, de
Iarna venise, ca de obicei, cu frig și vreme urâtă. Statul în casă nu era însă o opțiune. Decât acasă mai bine în vreo cafenea sau alte locuri, cât de cât liniștite, unde se mai putea învăța.
Tudor stătea solitar în razele soarelui crepuscular, rezemat de balustradă, pe chei, și privea apatic pe întinsul mării liniștite. Simțea neantul. Sau mai bine zis: neantul îl umplea, îl copleșea.
Crina a fost încântată de cafeneaua, pe care o vizita atunci pentru prima oară. Apoi s-a entuziasmat pentru calitatea cafelei. Pentru Piper era o plăcere, să o zărească zâmbind. A aflat că și ea era
Crina a vrut să-și retragă mâna, dar Piper a prins-o dintr-un reflex nebănuit chiar de el însuși. În mintea lui se ciocniră două gânduri: să răspundă cinic sau galant. S-a decis pentru galanterie.
În vară au plecat la munte, doar ei doi, la invitația lui Tudor. Piper se gândea de mult cum să scape de el, dar nu găsise nici-o soluție plauzibilă. Se hotărâ să-l vindece de nebunia lui și se
AN