AMAdrian Munteanu
Verificat@adrian-munteanu
„Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin !”
Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin…
Pe textul:
„Doar tu îmi ești" de Daniel Puia-Dumitrescu
Eu cred că, în timp, ar trebui să te gândești la strângerea convorbirilor într-un volum ( dacă n-ai facut-o încă )
Știi care ar fi marele lui avantaj ? : ar fi o carte pentru copii între 7 și 77 de ani.
Pe textul:
„animale, animalute" de stanescu elena-catalina
Pe textul:
„S o n e t 5 0" de Adrian Munteanu
Veniți la momentul potrivit, pentru a unge rănile unei zile care avea toate șansele să rămână în penumbra și suficiența lipsei de orizont.Adică identică cu atmosfera textului.
Eu sunt cel ce trebuie să mulțumesc.
Pe textul:
„S o n e t 5 0" de Adrian Munteanu
Veniți la momentul potrivit, pentru a unge rănile unei zile care avea toate șansele să rămână în penumbra și suficiența lipsei de orizont.Adică identică cu atmosfera textului.
Eu sunt cel ce trebuie să mulțumesc.
Pe textul:
„S o n e t 5 0" de Adrian Munteanu
Forte bună varianta cu \" frământă \" pe care, dacă mi-ai sugerat-o, îmi permit să o și introduc. În privința urmelor bipede, le-aș susține, pentru că, dincolo de alura mistică pe care ai sesizat-o, aș vrea să se insinueze și poziția insignifiantă a individului. Mă mai gândesc și îți mulțumesc pentru intervenția productivă.
Pe textul:
„S o n e t 4 9" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„umbre" de stanescu elena-catalina
Pe textul:
„ea scrie" de Florin Hălălău
Pe textul:
„Ultimele 7 rânduri" de Aniela Ungureanu
Pe textul:
„Mireasma trupului" de Maria Prochipiuc
Aha, înțeleg : ai făcut pauză ca să-ți pregătești proiectilele poetice.
Deocamdată spun doar atât : mă atrag poemele care includ și o notă experimentală.
Pe textul:
„Cântec de leagăn" de Vasile Munteanu
Măcar dacă ar fi o singură ușă, dar să avem puterea să pășim dincolo de pragul ei.
Pe textul:
„S o n e t 4 7" de Adrian Munteanu
Chiar când mă gândeam că m-ai părăsit, ai venit să-mi înseninezi ziua și speranța. Doar stelele nu apar pe timp innourat.
Pe textul:
„S o n e t 4 7" de Adrian Munteanu
O asemenea intervenție, ca a ta, dă aripilor consistență și gândului viitor culoare și speranță. Tare îți mulțumesc.
Pe textul:
„S o n e t 4 7" de Adrian Munteanu
Am găsit aici ceea ce eu nu am încă puterea să fac, necunoscându-mă prea bine nici pe mine însumi :
să privesc înainte, în celălat, retrospectiv si introspectiv.
Rostești, păstrezi, închegi rosturile poeziei. Ea, poezia, are încă în tine puterea de a rezona, ceea ce un semn de bine pentru ceea ce ar putea urma. Simt asta și datorită determinărilor de la finalul fiecărui segment : aerul arde, văzduhul cântă ( ușor macedonschian ). Dacă, prin contrast, rosturile tac, tâmpla urlă și sângele doare, e și asta un semn, al echilibrului.
Pe textul:
„Pribeag în Sine" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„curând deșertul va ajunge la noi" de Eugenia Reiter
Bravo celui ce știe să umble la substanțializări.
Pe textul:
„Devenire" de Negru Vladimir
Pe textul:
„Un verb" de emanuela florea
Atrăgător
Pe textul:
„Soapte" de emanuela florea
Nu numai calchierea cu momentul temporal, dar și realizarea în sine mi-au scos o steluță din buzunar.
Pe textul:
„sonet pentru proslavirea patriei sau cantec de treaca - mearga" de Ion Nimerencu