Adrian Munteanu

Salut demersul de a pune pe site întâmplările lui Păcală, organizate de tine ca un adevărat roman popular românesc.
Pentru Simona și pentru alții care nu știu, aici Păcală e chiar Păcală. Ce rost avea să i se pună alt nume. Cu un pilduitor efort de a culege toate întâmplările cunoscute ale personajului ce reprezintă plenar spiritualitatea noastră, Nick le-a repovestit cu un stil care, oricât de oral și humuleștean ar fi, rămâne condeiul sigur și expresiv al unui vancouverian cu suflet mai românesc decât al românilor din preajma noastră. Iar ilustrațiile sunt nu numai expresive, dar sunt chiar opera autorului textului, ceea ce nu e lene de adunat sub aura aceluiași creator.
Este un gest care îmbogățește structura acestui site.

Un exemplu strălucit de ce poate însemna efectul caustic al epigramei, atâta timp cât autorul știe să introducă, în spațiul restrâns care-i stă la îndemână, atât luminile cât și umbrele.

Salut prezența domnului Liviu Comșia printre noi. Îndelung adăstător în preajma slovelor mai mult sau mai puțin poetice, a fost întotdeauna cel care a pus umărul și a dat celor mai mulți o speranță. Așa mi-l amintesc și mă bucur că, deși departe, rămâne în preajma cuvântului scris, înconjurându-l cu dragoste și sensibilă cercetare.
Despre poetul Florea Miu, prezentat astfel, nu-mi rămâne decât să-i propun lui Liviu și celor care-i sunt în preajmă să încerce să-l atragă spre \" agonia \".

De ce să spună omul dinainte dacă vine sau nu ? Lasă unora dreptul de a furniza surprize.

Îmi era dor de Miriam. Acum o am, cu exprersia ei lipsită de false canoane și cu zâmbetul întrezărit la colț de amintire.

Frumos poem de dragoste, căruia îi găsesc sensibilitatea specific feminină, dar și vigoarea exprimărilor lucide și încrezătoare. Desfășori discursul cu multe elemente gestuale, ceea ce îi dă dinamism și o echilibrată senzualitate.

Virgil - cum să mă deranjeze părerile celor ce comentează ? Dacă n-ar fi și observații, ne-am peria unul pe celălalt, ignorând orice diferențiere valorică. Cred în productivitatea variantei ideatice pe care o expui. Eu însă mă străduiesc să realizez o radiografie spirituală a propriilor mele trăiri din diferite etape ale existenței. Viziunea sumbră, chiar fatalistă, a fost o prezență reală în timpurile mele nu prea îndepărtate. Acum o compun din cioburile amintirilor mele înfrigurate. N-aș putea să spun că aceeași stare mă caracterizează și acum, dar nu vreau să uit ceea ce a fost și toate etapele devenirii mele.
Dincolo de atitudine în fața vieții, aștept să-mi spui odată ce crezi despre realizarea în sine a textelor mele.

Marinela - Bun venit pe la mine, pe la noi.
Nu înțeleg exact care este starea cu care ai rămas după consumarea lecturii, pentru că vorbești, pe de o parte, de imagini plăcute, ușor de fredonat, iar pe de altă parte de dificultatea, de \" trânta \" la care te supune fiecare vers. Concluzia totuși mă linișteste : e totuși un poem. Bine că nu e altceva.

Codrina - e drept că ratăm deseori momente importante, uneori decisive. Și iarăși e drept că timpul se face vinovat de însingurările și rateurile noastre. Tare îți mulțumesc pentru vorbele bune. Le consider un balsam.

Dana - m-am și ridicat. Am privit îndelung copacul și cred că am împrumutat ceva din vigoarea crengilor lui. Ca întotdeauna, atingi corzi șubrede cu suntetul grav al determinărilor imagistice. Mulțumesc și pentru atitudine.

Chiar ea - chiar nu am ce adăuga. Dana a avut bunăvoința să spună esențialul. Și era așa de ușor să privești și spre colțul opus. Hai să-ți mai spun ceva : am vrut mai întâi să așez distihul pe două șiruri oblice care urmau să se întâlnească în vârf, ca o scară. Numai puținătatea cunoștințelor mele tehnice m-a împiedicat. Dar și așa, cred că ți-e clar acum că am făcut și prin intermediul graficii o întoarcere pe firul timpului.

Ion - nu contează când îmi vei lăsa un semn. De la tine e bine venit oricând. Măcar dacă aș reuși și eu să fac la fel.

Gândul meue bun fiecăruia.

Geta - știu și e bine să nu fii singur. Poate mai apare și altă scară.

Andu - e o constatare din realitatea imediată, aceea că ne subțiem rândurile . Parcă nu mai pare fantasmagorică imaginea momentului când vom fi singurii lectori ai propriilor texte. Măcar să vin și eu cu un semnal de alarmă, așa cum mă pricep. Mulțumesc pentru restul încurajărilor.
Vladimir - promit să nu mă las. Când voi ajunge la capătul scării, voi bâjbâi până voi găsi alte trepte, oriunde vor duce ele. Cât despre sonet, iată că mi-ai dat o idee.
Pe curând,cu bucurii și speranțe.

Ștefan - mi-aș dori să rămân într-o continuă simplitate. Aceasta și vecina ei, umilința, tânjesc să mă caracterizeze. Din păcate trăim în lumea pe care o trăim, mereu mai complicată și distantă, și e din ce în ce mai greu de atins asemena obiective.
Rămân cu strădania. Și cu bucuria întâlnirilor noastre.

Codrina - Mă obsedează, în ultima vreme, scara timpului și a devenirii. În acest context, am tendința de a merge pe firul clipelor într-o permanentă încercare de cuprindere.

Vă sunt recunoscător că nu m-ați uitat.

La acest text am avut senzatia ca am purtat un dialog cu tine. Nici nu am nevoie de mai mult. Vorba cunoscuta : unul dar bun.
Multumesc ca nu ma uiti.

Iată ce bucurie îmi face o persoană care îmi este dragă. La Brașov n-am avut noi timp mai mult la dispoziție și am simțit nevoia să mă împrăștii în atâtea părți, cu un oarecare sentiment de gazdă. La vilă n-am venit, pentru că îți mărturisesc că m-am simțit ușor în afară de colectiv. Aproape toti ceilalți se cunoșteau dinainte.Eu nu sunt un om care leg prietenii repede. Uneori nu le leg deloc și, probabil, din vina mea, cu felul meu de a fi introvertit și prea sensibil. Poate vom avea ocazia unei lecturi pe viu. Lumea nu mi se mai pare chiar atât de mare.
Mulțumesc pentru apreciere . Mă gândesc spre Timișoara ca spre un spațiu în care există și prieteni.
Pe curând

Și eu mă bucur de bucuria ta....sinceră. Mai ales că, mărginit cum sunt, nu înțeleg cu ce te avantajează faptul că o exprimi cu atâta...umilință.

Anda - a fost un sonet cu altfel de iubire filtrată printre cuvinte. Iubirea pentru spațiul neângrădit de legi și canoane. Tot iubire se cheamă, nu-i așa ? Poate mai importantă decât cealaltă.
Camelia - e bine că păstrăm speranțele. Exact ai tradus ce aș fi vrut să se simtă.

Dana - dacă nu ar fi tema, cu penumbrele și înstrăinările ei, citindu-ți discursul aș putea spune \" gând la gând cu bucurie \".
Mae - un pic mai bine pentru ziua mea de azi. Cu mai puțină frustrare.
Nu vă puteți imagina ce dragi îmi sunt prezențele voastre.

Ai intrat de câteva zile, așa că nu e târziu să-ți spun \" bine ai venit printre noi ! \".
Ideea e mult bătută în poezie. Finalul pare mai personal, cu acea păstrare a ființei - zbor. Te sfătuiesc să încerci îndepărtarea de locurile comune, cum ar fi : râs cristalin, peșterile întunecate, cotloane ascunse, vremuri apuse, al mării fund, nisipuri mișcătoare. Așadar e de lucru.

Bună venire între truditorii cuvântului !
Poemul citit mă lasă să întrevăd potențialul real al autorului. Deocamdată aș reproșa tonul ușor artificial, voit grandilocvent, însoțit de gesturi teatrale și încheiat cu lacrimi de sânge.
Succes și pe curând.

Într-o evidență a prezențelor noastre reale în decursul clipelor, cred că ponderea cade pe somnul rațiunii. Ai adus un fulg, pe fondul acesta fără speranță, ca să-mi mai dai o șansă, o diafană plutire spre rostul cuvintelor.

Mulțumesc pentru cuvinte. Vorbele mele s-au terminat.

Pui în discuție o realitate care vine să confirme că ne aflăm într-un spațiu în care lipsa de comunicare e din ce în ce mai distinct marcată în conștiințe : nu-l cunoaștem pe celălat. Cel mult avem o vagă și falsă impresie că l-am cunoaște. Introduci această constatare din punct devedere masculin. Eu cred că și femeia nu prea cunaște bărbatul - mă refer la cel care ar merita cunoscut. E adevărat însă că reciproca nu are atâta deschidere și nici atâta farmec în măsură să deschidă orizontul poeziei.
Felicitări pentru idee și pentru demonstrație.