Poezie
S o n e t 1 9 7
al disperării
1 min lectură·
Mediu
Vifor năpraznic urlă prin artere,
Sădind în noi răceală ca de gheață.
Cred că sunt demn și am ieșit din ceață,
Tânjind etern spre clipa de plăcere.
Sterilă umbră, pofta mea de viață
Îmi sfredelește trupul în durere.
Grețos tain de spaimă și de fiere
Se varsă-n glod, pătând o dimineață.
Cadavru viu, răsucitor de caier,
Vechi somnambul sorbind lunatic vin,
Sugrum tăcut arcadele de aer,
Neliniștea cu rostul ei deplin.
Sub arcul frunții ferecat în vaier,
Nu-i nici un colț de taină și senin.
023.253
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 1 9 7.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/92582/s-o-n-e-t-1-9-7Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
La acest text am avut senzatia ca am purtat un dialog cu tine. Nici nu am nevoie de mai mult. Vorba cunoscuta : unul dar bun.
Multumesc ca nu ma uiti.
Multumesc ca nu ma uiti.
0

Anda cu prietenie,