Poezie
Sonet 196
al răbdării
1 min lectură·
Mediu
Ce mă apasă mai adânc, în mine,
Îmi încovoaie clipa ce asudă
Și mă îneacă-n cuib de iarbă udă
Să nu mai simt mireasma de sulfine ?
Ce mă strivește ca pe-o coaptă dudă,
Sub talpa zilei cu mișcări străine,
Ce chip îmi smulge graiul și îmi ține
Silabele în cumpănire nudă ?
Nu îi răspund ispitei ca o ghiară,
Rămas cu fruntea-n glod, uitat de zbor,
Dar îi primesc strânsorile de fiară
Și glasul slab, șoptind ispititor,
Ca să mă-ncarc cu dulcea lui povară,
A gândului de-a pururi răbdător.
023.434
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Sonet 196.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/92036/sonet-196Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMIată ce bucurie îmi face o persoană care îmi este dragă. La Brașov n-am avut noi timp mai mult la dispoziție și am simțit nevoia să mă împrăștii în atâtea părți, cu un oarecare sentiment de gazdă. La vilă n-am venit, pentru că îți mărturisesc că m-am simțit ușor în afară de colectiv. Aproape toti ceilalți se cunoșteau dinainte.Eu nu sunt un om care leg prietenii repede. Uneori nu le leg deloc și, probabil, din vina mea, cu felul meu de a fi introvertit și prea sensibil. Poate vom avea ocazia unei lecturi pe viu. Lumea nu mi se mai pare chiar atât de mare.
Mulțumesc pentru apreciere . Mă gândesc spre Timișoara ca spre un spațiu în care există și prieteni.
Pe curând
Mulțumesc pentru apreciere . Mă gândesc spre Timișoara ca spre un spațiu în care există și prieteni.
Pe curând
0
Ca multe altele, cel de fata rascoleste prin modul de curgere catre suflet, lin insa grav, soptit insa urlat.