Adrian Munteanu

Maria - iată în sfârșit un nărav productiv.

Daniela - Că ieșim uneori învingători cred că e o iluzie. Întotdeauna cineva ne învinge, ne calcă în picioare. Dacă nu cineva anume, atunci viața. Privesc uneori în urmă și fac inventarul. Sunt mai multe durerile, iar cu cât trece timpul, cu atât îmi e mai greu să le fac față.Asta este o stare la început de săptămână. Mai încolo poate va fi mai bine.
Cu drag
Dana - am început să intuiesc când ești pe aproape și e bine. Atunci nu mă mai simt singur pe insulă. Ai primit oare povestea de la mine ?

Florin - în afara acestui \" stil \" nu regăsesc bucuria de a scrie și a citi. E o decizie îndelung chibzuită și pornită din structura mea specifică, atrasă spre armonie și prea puțin spre dezordine verbală.
Dudi - mi-a plăcut formula \"clasic original\", pentru că intenția mea formulată din prima secundă în care m-am așezat la masa de scris este aceea de a ridica zidirea unei geografii spirituale pe schelele unor trăiri și, dacă se poate, a unor formule contemporane. Nu e chiar așa ușor, dar e pasionant. Altfel mi-aș pierde repede cheful și m-aș ocupa de altceva. În lipsa plăcerii nimic nu se încheagă.
Pe curând

Ce să faci ? Mai sunt și demodați din ăștia.

Marinela - ar fi suficient să rămână un colț de melodie în auz. Instrumentul suntem noi.
Radmila - dacă mă invitai tu, venem și desculț. N-am știut din vreme. Au fost alții care au acoperit evenimentul, iar aceea nu mă interesează.

Eu am una, dar încerc numai mâine să o scanez.

Ar fi fost o ocazie fericita pentru a vedea si eu Chisinaul prima oara in viata mea ( poate si ultima ). Nu-mi lipseste curajul de a porni la drum. Imi lipseste credinta ca un om care la Brasov a considerat ca nu merit macar o vorba si o clipa de atentie ar vedea cu ochi buni aparitia mea alaturi de cei cu drag asteptati. Si cand te gandesti ca suntem colegi de breasla. Singurul lucru de care imi pare cu adevarat rau este ca scap ocazia de a-l vedea pe Ion Diviza. As fi vrut sa-l cunosc. Poate altadata.
Succes la lansare. Sa fie de bun augur si incurajatoare pentru realizarile viitoare.
Pentru ca in alta parte nu vad unde, iti urez si tie, Ioane, succes si curaj pe mai departe.

Cand mai e un pas pana la moarte, acel pas, daca il faci, este cel care spulbera cenusa curgand in jeturi. Eu cred ca pasul acesta ne intoarce la copilarie, adica inainte de a vedea si a simti raul de lava. Alunecarea poate fi o intoarcere si atunci am si formulat raspunsul tau final.
O poezie dusa in ritmul pe care il simt si eu adesea. Tocmai de aceea m-am simtit ca acasa.

Un gand expus cu sinceritate, pentru o poezie care tocmai aceasta stare ar fi vrut sa dezvolte. Unde n-am facut-o eu ai completat tu.
Cu drag

Acum abia inteleg de ce zambesc in primavara. Pentru ca e ziua ta. Am la cine sa ma gandesc cu drag. La poezie si la om.
La multi ani, din suflet !

Thais, la capat de drum iti gasesc cuvintele mangaietoare si raman cu ideea ca despartirea nu e niciodata definitiva.
Never Mind - Nu stiu daca exista in aceasta formula un prenume, asa ca folosesc pseudonimul intreg. Ma bucura in primul rand aceasta intrare insolita prin pagina mea. Ma bucura apoi parerea, expresiva si completa. Semn ca s-ar mai putea sa ne auzim si alta data.
Maria, incepi sa ai un dar special pentru mixaje. Daca textul meu a provocat aceste asocieri, este un verdict pentru care raman dator.
Florin - de mult nu ne-am mai auzit. Cam multe preocupari neinteresante, dar obligatorii avem. Iti multumesc pentru imagini si apreciere. Chiar asa : sa ne auzim cu bine si pe curand.

Maria, remarca ta e valabilă pentru imaginea primei părți a sonetului. Vorbim de pasarea Phoenix și de tot ce ar putea determina renașterea. După cum ai observat este o puternică antiteză între cele două părți ale sonetului, prea puternică, după remarca mea târzie. Mă bucur că te menții în limitele primei stări și refuzi să o accepți pe a doua. Nici eu nu vreau să intru cu totul în realitatea din care lipsește poezia și speranța.
Dana, vreau să-ți spun că nu întotdeauna - chiar atunci când folosesc persoana întâi - mă reprezint numai pe mine. Am introdus frânturi ale unor stări personale, dar mai păstrez nădejdile și, în ciuda proastei impresii pe care o am despre mine, chiar credința că mai sunt bun la ceva pe această lume.
Cu drag pentru amândouă

Acest cadou pe care mi-l faci nu are neapărat însemnele primăverii, ci ale permanenței.
Cu drag

Loredana - degeaba ti-am scris la timpul potrivit, ca mesajul n-a vrut sa plece din calculatorul meu. Ceva se întâmpla . Nici acum nu pot bate diacriticele. Daca mai continua asa, vin cu toporul la mine si devin ucigasul tehnicii moderne.
Multumesc de trecere si pentru ca nu te-ai plictisit.
Alina - asa este . E unul dintre textele preferate si l-am inclus in planurile volumului.
Pentru ca ai putere, uita-te daca nu e o problema tehnica la mijloc care s-ar putea rezolva de la centru. Uite, si acum am vrut sa scriu ceva pentru Mae la textul \" Ma pândeste moartea \" si casuta pentru comentarii nu o pot deschide. Mi se întâmpla des în ultimnele zile, chiar la textele proprii.
cu drag

Radmila - adastam in spatiul unor locuri comune pentru tacere si speranta.

Elena - nu cred că are vreun capăt urcușul ăsta al nostru. Cred doar că, de la individ la individ, diferă poziția față de pantă. Unii pășesc cu pieptul înainte, alții se împiedică de fiecare ciot, alții avansează pe brânci sau, prea adeseori, se târăsc pe coate.
Monica - visez și eu la ziua în care să-mi permit ore întregi de lectură.
Bianca - e adevărat că opresc deseori suișul. Tot atât de adevărat este că notez mereu mărturiile trecerii mele sinuoase prin timp.
Daniela - da, aceasta este o trăsătură esențială : trecerea prin timp, rememorând structura fiecărei vârste. Pentru că mai am încă ceva zile, se adaugă mereu alte trăsături și raportarea lor la succesiunea celor dinainte.
Cu drag.

Mă lupt cu necuviința calculatoarelor care nu mă lasă să fiu măcar punctual. În sfârșit.
Iată unul dintre gesturile care mă lasă fără replică. Nu voi înceta să mă minunez de unde atâta generozitate. N-am cuvinte potrivite, așa că voi mulțumi frumos pentru sacrificiul tău, Maria, de timp și de efort sufletesc. Un gest de pilduitoare prietenie, de care mă simt depășit.
Multumesc tuturor, adică, Danielei, Danei, lui Nicolae, lui Mihai și lui Carmen, lui Daniel, lui Bogdan și Simonei, pentru cuvântul bun, cald și încurajator.
Ceea ce pot promnite este că drumul va fi lung, lung cât viața mea, atât cât mi-o va da Dumnezeu. Nu uitați că este un canon pe care mi l-am impus, de a scrie în fiecare zi ( chiar dacă nu postez chiar în fiecare zi, pentru că și așa îi obosesc pe unii ). Rămân în competiție cu mine însumi și cu valoarea fiecărei clipe.
Pe curând, dragii mei cei generoși, fără de care nu am nici un rost.
Adrian

Te regasec altfel decaat te stiam. Din zambetul sau ironia altor texte, din detasarea trairilor s-a ales praful. Esti acum un personaj implicat, zbuciumat, adept al amaraciunilor. E semn de polivalenta si, sa stii, ca iti sta bine si asa. Imaginile au consistenta si miscare interioara. Sa nu te gandesti sa optezi pentru vreuna dintre cele doua ipostaze. Mergi inainte cum iti dicteaza clipa si vremurile .

Maria- mă străduiesc, chiar și inconștient , să pun mereu întrebări. Nu le caut răspunsuri, pentru că aș închide cercul trăirilor și l-aș exlude pe cititor din categoria creatorilor. În rest, mână în mână, mă bucur când, măcar uneori,lansez o pistă a meditației comune, prelungesc sau atrag atenția asupra unui gând colectiv. Așa se mai naște o întrebare : nu-i așa că e mai caldă și aromitoare clipa trăită lângă un umăr de prieten ?
Daniela - e adevărat că nu aștept răspunsurile, pentru motivele enunțate mai sus. Iar tu ești una dintre acelea care a și adăugat propriile stări, îmbogățind modestul meu început.
Mihai - onorantă și caldă remarca ta. Un imbold lăsat pe această pagină pentru a ne continua drumul, în speranța unor trăiri comune și a unor satisfacții care trebuie să mai vină. Doar nu ne lăsăm cu una cu două.
Dana S.- alt lucru la care m-am gândit și pe care l-ai sesizat : fărâma de nemurire, insinuându-se în fiecare dintre noi. Dacă suntem conștienți de asta, am mai făcut un pas spre ieșirea în lumină.
Dana B. - foarte frumos ce ai remarcat. Mărturisesc că nu m-am gândit, dar aceste teme rezolvate major în literatura noastră,, se insinuează în fiecare dintre noi și ne domină structura. Nici nu-mi trece prin cap să mă dezrobesc. Trebuie să te reprezinți pe tine. Dacă se întâmplă ca acest lucru să nu aducă o noutate, ci o variantă a altor trăiri definitive, rămâi cu satisfacția de a fi adaugat o nuanță care să te reprezinte.
Adriana - dacă te-am îndemnat la creație, iată un strop de nemurire care s-a și insinuat sub pleoapa ta sensibilă la gestul curat.
Loredana - dincolo de adresarea cu formule de politețe pe care încă nu vrei să le dai la o parte, eu îți adresez mulțumiri, pentru adăstare și senina trecere peste cuvânt.

Așa, așa. Mai rar, atunci când poți, dar să știu că ești pe aproape.