De ce stai, doamne-n spații nepătrunse

\"in dulcele stil clasic\". nu stiu cine peiora ca acest stil si/a pierdut valoarea. daca imi amintesc cine o sa/l trimit aici.
frumos si adanc ...

Vesnica mare intrebare fara raspuns a fiintei umane cuminti contrariata,intrigata de nelegiuirile nelegiuitului care printr-o ignoranta rautate domina, conduce si condamna vieti nevinovate, care diabolic \"va dori să sufle falnic peste/ Cucernicia boabelor ascunse.\"..\"Și stă la pândă-n hăuri neajunse,/ Ca să supună șoimul de pe creste.\" Imagini metaforice bine nuantate!
Apoi, foarte sugestiv si patetic suna indemnul-rugaciune pe care-l adresezi Celui De Sus:
\"Tu faci spre muguri semn să înflorească

Să-l fericești pe cel înlănțuit.
Fă-l mai puternic, ca să nu-l lovească
Urgia celui din pământ ivit.\" si inca apreciez aici ca l-ai identificat pe discipolul raului, al intunericului subteran fara a te cobori in banal pronuntandu-i numele repulsiv. Benific si intelept!
Scurt, concis, expresiv. Imi place.
Ma captiveaza clasicul original al poeziei scrise de tine.
Fiind insami o adepta a \"dulcelui stil clasic\" marturisesc ca si eu, de cate ori incerc sa-l tradez, aproape involuntar si inevitabil ..tot acolo ma regasesc. : ))

Florin - în afara acestui \" stil \" nu regăsesc bucuria de a scrie și a citi. E o decizie îndelung chibzuită și pornită din structura mea specifică, atrasă spre armonie și prea puțin spre dezordine verbală.
Dudi - mi-a plăcut formula \"clasic original\", pentru că intenția mea formulată din prima secundă în care m-am așezat la masa de scris este aceea de a ridica zidirea unei geografii spirituale pe schelele unor trăiri și, dacă se poate, a unor formule contemporane. Nu e chiar așa ușor, dar e pasionant. Altfel mi-aș pierde repede cheful și m-aș ocupa de altceva. În lipsa plăcerii nimic nu se încheagă.
Pe curând

muta-te in munti ca o pasare
săgeata e scutul omului la bătrânețe
cel drept la inimă trăiește în prezent
iubește iubindu-se nespus

dar dreptul ce a facut
potecă pe urma ta afirmă
ca s-ți prevezi doar viitorul
călătorii pe marea-nvoluburată

iar pe cel ce iubeste nedreptatea
poteci de sânge răsădește
pământul zidindu-l doar mormânt
în prerajma mea e doar durere


fata Lui spre cel drept priveste
și buruiana nu mai poate crește
liniștea lumii cuibărită-n mine
e plină doar de doruri