Adrian Munteanu
Verificat@adrian-munteanu
„Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin !”
Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin…
Codrina - ce lume bună și dragă ! E drept că mă surprind continuând să mă mișc ușor. Sunt niște date caracteristice sonetului ( muzicalitate, ritm, știința gestului și a pauzei) care există în mine. Ceea ce e mai bine e faptul că această consecvență pe care o remarcai nu-mi produce chinuri, ci bucurii zilnice.
cu drag și pe curând.
Pe textul:
„Depun dantela datinei decise" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Masa Tăcerii și mesele… netăcerii" de Maria Prochipiuc
RecomandatMult succes! Acum și mereu.
Pe textul:
„Lansare la indigo: Mădălina Maroga – Daniela Luca: invitație la vis într-o întâlnire în alb" de Liviu Nanu
RecomandatSinziana - interesantă scriere a numelui. Mă bucur că apar brașoveni noi pe acest site. Și așa orașul ăsta al nostru e slab reprezentat. Succes la școală. Și eu am făcut Liceul Unirea. E drept, într-o altă generație.
Pe textul:
„În chin mă sui, cu fiecare treaptă" de Adrian Munteanu
Maria - intuiesc izvoarele revărsate din adânc la ceas care n-a mai vrut să păstreze cumpăna. Mă bucur că s-a nimerit tocmai acum să caut și eu prin \"ținuturi nepătrunse \".
Pe textul:
„În chin mă sui, cu fiecare treaptă" de Adrian Munteanu
Ștefan - e încercarea mea de a pătrunde \"în beznele cuvântului nescris\". Iertată să-mi fie autocitarea.
Maria - o anume reverberație vine din rostul unor trăiri comune, a unei anume atitudini față de viață și propria devenire. Dacă există oameni, ca tine, care să rezoneze la încercarea de bine și frumos, e suficient pentru cel ce scrie. Chiar dacă ar fi să fie un singur asemenea cititor.
Ionuț - bine te-am regăsit. Cărțile pot ajunge oricând în mâinile care le apreciază rostul. Ai sesizat starea de veșnică reîntoarcere întru durerea inițială. Oricât mi-aș dori să mă îndepărtez de ea nu pot schimba prea mult din registrele ce s-au ordonast așa de când mă știu și îmi dau tonul destul de tensionat al tuturor cuvintelor mele. Este o atitudine pe care nu o premeditez și poate, de aceea, are șansa să fie sinceră.
Cu drag
Pe textul:
„În chin mă sui, cu fiecare treaptă" de Adrian Munteanu
Mulțumiri tuturor pentru gândurile bune.
Pe textul:
„Sânziene la Brașov" de Daniel Puia-Dumitrescu
RecomandatMulțumesc, Maria, pentru acest nou gest de înțelegere, delicatețe și prietenie. E un text chiar frums și sensibil care pleacă de la un dat concret și trece în inefabilul poeziei din jur.
Mulțumesc și celor care nu ne-au uitat.
Cu tot dragul
Pe textul:
„Cântecul necălătorului" de Maria Prochipiuc
ramona - și eu, pentru că ești aproape. Poate apucăm să bem odată o cafea împreună. Îl luăm și pe Daniel Dinescu. Dacă avem noroc și pe Secunda. Cam noi suntem in Brasov. Am sa te sun.
Pe textul:
„Lansarea volumului Sonete 2" de Maria Prochipiuc
RecomandatPe textul:
„Dublă lansare în perspectivă" de Paul Bogdan
RecomandatHoria - sugestia poate fi băgată în seamă. Deocamdată nu trebuie să fii supărat pe mine pentru asta. În orice caz, faptul că nu este un articol, nu înseamnă că e mai puțin serios și mai puțin important ca moment.
Dacă ai nevoie de stele, eu ți le dau cu drag.
Pe textul:
„Lansarea volumului Sonete 2" de Maria Prochipiuc
RecomandatMihai - câteodată sunt suficienți cititori mai puțini, dar buni. De \"agonia\" nu uit, desi ea este aceea care uneori uită de mine.
Mădălina - bine că ești aproape. Ne vom auzi, iară cartea va ajunge unde trebuie.
Cu drag
Pe textul:
„Lansarea volumului Sonete 2" de Maria Prochipiuc
RecomandatLiviu - sigur că am calculat. Ca să arăt că nu depun armele și mă țin de cuvânt. Dumnezeu încă îmi ține partea.
Ionuț - mulțumesc și poți fii convins că vom mai avea prilejuri însumate în evenimente de acest fel. Poate odată vei veni să ne privim în ochi.
Bogdan - ai dreptate : cu siguranță ce se va întâmpla la anul n-avem cum să știm. Nici măcar noi. Doar că trebuie să facem orice și să mergem înainte. E o încercare, în primul rând de rezinstență psihică.
Să ne vedem sănătoși și voioși.
Costin - lasă, vor mai fi momente de întâlnire. Nu ne lăsăm, nu-i așa ?
Mulțumesc tuturor pentru gândurile bune.
Pe textul:
„Lansarea volumului Sonete 2" de Maria Prochipiuc
RecomandatMaria - imaginația și trăirea pe care le pomenești și de care întrebi, pot să ducă până acolo unde se intersecteaza cu sentimentul și expresia, alte două noțiuni fundamentale în poezie. Le-ai introdus și pe acestea. Deseori rămân nefiresc de ușor uitate. Fără el însă, aluatul poetic nu dospește, continuând să persiste în preajmă izul acrit al rigidității, al osificării și tehnicismului steril.
Mulțumesc de treceri și cuvinte.
Pe textul:
„Nu-mi clătina răsufletul privirii" de Adrian Munteanu
RecomandatMaria - imaginația și trăirea pe care le pomenești și de care întrebi, pot să ducă până acolo unde se intersecteaza cu sentimentul și expresia, alte două noțiuni fundamentale în poezie. Le-ai introdus și pe acestea. Deseori rămân nefiresc de ușor uitate. Fără el însă, aluatul poetic nu dospește, continuând să persiste în preajmă izul acrit al rigidității, al osificării și tehnicismului steril.
Mulțumesc de treceri și cuvinte.
Pe textul:
„Nu-mi clătina răsufletul privirii" de Adrian Munteanu
RecomandatCu drag
Pe textul:
„Nu-mi clătina răsufletul privirii" de Adrian Munteanu
RecomandatFlorin - asta facem în fiecare clipă. Ne plasăm între inegalități - cu voie sau fără - luptându-ne să ne păstrăm echilibrul.
Valeriu - îmi pun aceeași întrebare ca mai sus : oare spre ce aleargă oamenii de ne întâlnim întotdeauna cu sufletul la gură ?
Pe textul:
„Cerșim la poarta gândului și-a vieții" de Adrian Munteanu
RecomandatKing - o remarcă productivă de care voi ține seama. Sigur că universul fiecărui autor poate fi în permanență lărgit. El se subsumează, în general, propriilor sale date interioare. Pe parcursul sutelor de sonete postate până acum cred că au existat și alte unghiuri de abordare a unui discurs. Nu numai semantic, dar și stilistic. În acest caz mi-ar fi fost mai greu să introduc sfera în vecinătatea izului de smârc și a duhorii mlaștinilor în care ne zbatem. Vor mai fi destule alte maniere de abordare și spații imagistice, dar însăși ideea căutărilor unei îmbogățiri a sugestiilor este foarte bine să o am mereu în atenție și îți mulțumesc că mi-ai readus-o în memorie.
Pe textul:
„Agonizez dar nu-i decât o sfoară" de Adrian Munteanu
Cât privește recunoașterea, nu mă preocupă, pentru că am simțul măsurii și al propriei condiții, dar , întradevăr, sunt semne în jur care depășesc condiția celui care postează pe un site, cu atâta lume pestriță.
Am avut și eu o recunoaștere din aceasta, de alt tip, chiar azi. Tocmmai am predat, cu cateva zile in urma, manuscrisul volumui doi de sonete. Am primit azi un telefon de la sotia editorului. A vrut sa-mi spuna ca a avut o criză de tensiune , iar sotul ei, ca sa o ajute, s-a apucat sa-i citeasca din manuscrisul meu. Femeia mi-a telefonat ca să-mi mărturiseasca faptul că, printr-o minune, tensiunea a început să-i scadă, s-a echilibrat, așa că sonetele mele au și o putere tămăduitoare. Evident pentru cine reușește să le recepteze așa cum o faceți voi. După o asemenea mărturisire, după un astfel de compliment, ce mai contează că am doar 30 de postări.
Mergem înainte.
Cu tot deragul
Pe textul:
„Mă simt întreg prin clipa de aramă" de Adrian Munteanu
