Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Mă simt întreg prin clipa de aramă

Sonet 412

1 min lectură·
Mediu
Mă simt întreg prin clipa de aramă,
Pe un răboj al frunzei ce se-ascunde .
În crugul toamnei, verde must pătrunde,
Să simt secunda-n ram cum se destramă.
Sub clopotul izbit ca să inunde
Cu sunet grav neliniștea din poamă,
Un vifor strâmb a început să geamă
Rănind sămânța orelor rotunde.
Presimt povara până-n largul mării
Întoarsă-n noi prin zborul amuțit.
M-agăț uimit de marginea uitării
Privind cum veacul nu s-a mai clintit.
Mult prea departe-mpins, spre geana zării,
Se frânge-n sine timpul nesortit.
6 februarie 2005
033.577
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
87
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “Mă simt întreg prin clipa de aramă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/180661/ma-simt-intreg-prin-clipa-de-arama

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Se frange-n timpul nerostit, ca o culoare decapitata de sine. Dincolo de aripa uitarii, un bob de must, un fir de vin, o bucurie impartasita.
0
@oricealtcevaOoricealtceva
deja sonetele tale nu mai lasa loc de comentarii, decat unuia care intr-adevar poate despica aceste poezii.. eu prefer cititul ..

asadar, miercuri, participand la un cenaclu in iasi, am zambit cand un baiat din barlad sau bacau parca, a adus numele tau in discutie atunci cand veni vorba de sonetisti .. bineinteles, nestiind daca intr-adevar iti cunoaste scrierile de pe agonia sau din alta parte .. aici se recunoaste adevarata valoare, nu in afisari pe un site subiectiv .. :)

ionut.
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Gânduri frumoase, pentru care vă mulțumesc.
Cât privește recunoașterea, nu mă preocupă, pentru că am simțul măsurii și al propriei condiții, dar , întradevăr, sunt semne în jur care depășesc condiția celui care postează pe un site, cu atâta lume pestriță.
Am avut și eu o recunoaștere din aceasta, de alt tip, chiar azi. Tocmmai am predat, cu cateva zile in urma, manuscrisul volumui doi de sonete. Am primit azi un telefon de la sotia editorului. A vrut sa-mi spuna ca a avut o criză de tensiune , iar sotul ei, ca sa o ajute, s-a apucat sa-i citeasca din manuscrisul meu. Femeia mi-a telefonat ca să-mi mărturiseasca faptul că, printr-o minune, tensiunea a început să-i scadă, s-a echilibrat, așa că sonetele mele au și o putere tămăduitoare. Evident pentru cine reușește să le recepteze așa cum o faceți voi. După o asemenea mărturisire, după un astfel de compliment, ce mai contează că am doar 30 de postări.
Mergem înainte.
Cu tot deragul
0