Poezie
Cerșim la poarta gândului și-a vieții
Sonet 414
1 min lectură·
Mediu
Cerșim la poarta gândului și-a vieții,
Ne facem coif, însăilând ciulinii,
Cădem răpuși când se desfoaie crinii
Ademenind, cu iz dulceag, drumeții.
Jur împrejur, oștirile luminii
Se-neacă-n vălul plumburiu al ceții.
O candelă mi-a tămâiat pereții,
Dar sufletul mi l-au târât asinii.
Nu bag în seamă trăsnetul din slavă
Și mă-nvelesc în nobil patrafir.
Mă-ntreb de-i viața preaplecată sclavă
A morții care ia de-a pururi bir.
Și ploaia clipei leapădă otravă,
Pe orbul timp înfășurând un fir.
30 ianuarie 2005
054.739
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Cerșim la poarta gândului și-a vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/182331/cersim-la-poarta-gandului-si-a-vietiiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRCRCristina Rusu✓Invesmantati in mantia luminii cersim mereu la poarta gandului, noi muritorii care intelegem prea putin din taina vietii. in trecere te-am citit si azi. mi-a placut. cu bine
0
FCo lupta inegala intre taria vitala si picurarea lenta a clipelor cu infuzia ei de slabiciune... paradoxal, puterea duhului in slabiciune se desavarseste... firul vietii se infasoara lent si ireversibil pe un alt mod de existenta... Un sonet cu o incarcatura aparte. Cu drag, F.
0
VBsemn de bună trecere
sonetul este legat frumos
mai trec
cu stimă VDG
sonetul este legat frumos
mai trec
cu stimă VDG
0
AMCristina - sunt bune și trecerile astea. Ca să nu ne uităm. Dar oare ești în trecere spre ce ?
Florin - asta facem în fiecare clipă. Ne plasăm între inegalități - cu voie sau fără - luptându-ne să ne păstrăm echilibrul.
Valeriu - îmi pun aceeași întrebare ca mai sus : oare spre ce aleargă oamenii de ne întâlnim întotdeauna cu sufletul la gură ?
Florin - asta facem în fiecare clipă. Ne plasăm între inegalități - cu voie sau fără - luptându-ne să ne păstrăm echilibrul.
Valeriu - îmi pun aceeași întrebare ca mai sus : oare spre ce aleargă oamenii de ne întâlnim întotdeauna cu sufletul la gură ?
0
AG\" Ne facem coif, însăilând ciulinii,\"
\" O candelă mi-a tămâiat pereții,
Dar sufletul mi l-au târât asinii.\"
\"ploaia clipei leapădă otravă,
Pe orbul timp înfășurând un fir.\"
\" O candelă mi-a tămâiat pereții,
Dar sufletul mi l-au târât asinii.\"
\"ploaia clipei leapădă otravă,
Pe orbul timp înfășurând un fir.\"
0