Poezie
Nu-mi clătina răsufletul privirii
Sonet 416
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi clătina răsufletul privirii,
Nu-mi tulbura sfiala din artere.
Oprește ritmul tobei pe galere
Și pune-un fulg în palma izbăvirii.
Clătește rana supurând durere,
Urcă mortarul pregătit zidirii,
Acoperă cu-n văl de taină mirii,
Vegheaz-un măr s-adoarmă în panere.
Topește seva câmpului în nalbe,
Ca să aprindă aromite seri
Și-ndoaie crengi de temătoare jalbe
Vestind uimirea-n ațipite veri.
Iar îngerul cu șapte aripi albe
Va coborî, înveșnicind tăceri.
28 martie 2005
074.216
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Nu-mi clătina răsufletul privirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/186690/nu-mi-clatina-rasufletul-priviriiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRFoarte frumos sonetul. cald. mi-a placut. si eu te citesc cu placere.
0
AMMultumesc pentru trecere si apreciere. E lucru rar in ultima vreme.
Cu drag
Cu drag
0
MTo poezie rezonantă, un sonet \"Vestind uimirea-n ațipite veri\".
În rest, nu mai spun nimic, plec, \"înveșnicind tăceri\".
Mariana
În rest, nu mai spun nimic, plec, \"înveșnicind tăceri\".
Mariana
0
MPDistincție acordată
Sonetul, cântecul acesta de seară care îți dă atâta liniște sufletească te face să te întrebi, până unde poate duce imaginația, dar trăirea? Versuri răsifirate de gene, abia deschise, folosești de data aceasta cuvinte simple, dar cu înțelesuri profunde: fulg în palma izbăvirii; val de tain mirii; și poate versul cel mai reușit - Vegheaz-un măr s-adoarmă în panere. Poezia ta are mereu ceva de spus, este semnificativă atât prin sentimente cât și prin expresie, dar cea mai importantă este armonia:
Vestind uimirea-n ațipite veri.
Iar îngerul cu șapte aripi albe
Va coborî, înveșnicind tăceri.
Si un alt semn:
Nu-mi clătina răsufletul privirii,
că simt durerea peste coapse
Nu-mi tulbura sfiala din artere
să cad în somnul cel fără de noapte
Oprește ritmul tobei pe galere
să pot vâsli spre cerul zdrențuit de ploi
Vestind uimirea-n ațipite veri.
Iar îngerul cu șapte aripi albe
Va coborî, înveșnicind tăceri.
Si un alt semn:
Nu-mi clătina răsufletul privirii,
că simt durerea peste coapse
Nu-mi tulbura sfiala din artere
să cad în somnul cel fără de noapte
Oprește ritmul tobei pe galere
să pot vâsli spre cerul zdrențuit de ploi
0
AMMariana - plecările în tăcere, lasă în urmă parfumul înțelesurilor împărtășite.
Maria - imaginația și trăirea pe care le pomenești și de care întrebi, pot să ducă până acolo unde se intersecteaza cu sentimentul și expresia, alte două noțiuni fundamentale în poezie. Le-ai introdus și pe acestea. Deseori rămân nefiresc de ușor uitate. Fără el însă, aluatul poetic nu dospește, continuând să persiste în preajmă izul acrit al rigidității, al osificării și tehnicismului steril.
Mulțumesc de treceri și cuvinte.
Maria - imaginația și trăirea pe care le pomenești și de care întrebi, pot să ducă până acolo unde se intersecteaza cu sentimentul și expresia, alte două noțiuni fundamentale în poezie. Le-ai introdus și pe acestea. Deseori rămân nefiresc de ușor uitate. Fără el însă, aluatul poetic nu dospește, continuând să persiste în preajmă izul acrit al rigidității, al osificării și tehnicismului steril.
Mulțumesc de treceri și cuvinte.
0
AMMariana - plecările în tăcere, lasă în urmă parfumul înțelesurilor împărtășite.
Maria - imaginația și trăirea pe care le pomenești și de care întrebi, pot să ducă până acolo unde se intersecteaza cu sentimentul și expresia, alte două noțiuni fundamentale în poezie. Le-ai introdus și pe acestea. Deseori rămân nefiresc de ușor uitate. Fără el însă, aluatul poetic nu dospește, continuând să persiste în preajmă izul acrit al rigidității, al osificării și tehnicismului steril.
Mulțumesc de treceri și cuvinte.
Maria - imaginația și trăirea pe care le pomenești și de care întrebi, pot să ducă până acolo unde se intersecteaza cu sentimentul și expresia, alte două noțiuni fundamentale în poezie. Le-ai introdus și pe acestea. Deseori rămân nefiresc de ușor uitate. Fără el însă, aluatul poetic nu dospește, continuând să persiste în preajmă izul acrit al rigidității, al osificării și tehnicismului steril.
Mulțumesc de treceri și cuvinte.
0
te citesc cu placere, mai trec