Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
@adrian-munteanu
Poezie

Nu-mi clătina răsufletul privirii

Sonet 416

1 min lectură·
Mediu
Nu-mi clătina răsufletul privirii,
Nu-mi tulbura sfiala din artere.
Oprește ritmul tobei pe galere
Și pune-un fulg în palma izbăvirii.
Clătește rana supurând durere,
Urcă mortarul pregătit zidirii,
Acoperă cu-n văl de taină mirii,
Vegheaz-un măr s-adoarmă în panere.
Topește seva câmpului în nalbe,
Ca să aprindă aromite seri
Și-ndoaie crengi de temătoare jalbe
Vestind uimirea-n ațipite veri.
Iar îngerul cu șapte aripi albe
Va coborî, înveșnicind tăceri.
28 martie 2005
074207
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
71
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “Nu-mi clătina răsufletul privirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/186690/nu-mi-clatina-rasufletul-privirii

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@elena-tomaET
Elena Toma✓
asez si eu, alaturi de tine, un fulg in palma izbavirii
te citesc cu placere, mai trec
0
@cristina-rusuCR
Cristina Rusu✓
Foarte frumos sonetul. cald. mi-a placut. si eu te citesc cu placere.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
Multumesc pentru trecere si apreciere. E lucru rar in ultima vreme.
Cu drag
0
@mariana-tanaseMT
Mariana Tanase✓
o poezie rezonantă, un sonet \"Vestind uimirea-n ațipite veri\".
În rest, nu mai spun nimic, plec, \"înveșnicind tăceri\".

Mariana
0
@maria-prochipiucMP
Distincție acordată
Maria Prochipiuc✓
Sonetul, cântecul acesta de seară care îți dă atâta liniște sufletească te face să te întrebi, până unde poate duce imaginația, dar trăirea? Versuri răsifirate de gene, abia deschise, folosești de data aceasta cuvinte simple, dar cu înțelesuri profunde: fulg în palma izbăvirii; val de tain mirii; și poate versul cel mai reușit - Vegheaz-un măr s-adoarmă în panere. Poezia ta are mereu ceva de spus, este semnificativă atât prin sentimente cât și prin expresie, dar cea mai importantă este armonia:

Vestind uimirea-n ațipite veri.
Iar îngerul cu șapte aripi albe
Va coborî, înveșnicind tăceri.

Si un alt semn:

Nu-mi clătina răsufletul privirii,
că simt durerea peste coapse
Nu-mi tulbura sfiala din artere
să cad în somnul cel fără de noapte

Oprește ritmul tobei pe galere
să pot vâsli spre cerul zdrențuit de ploi
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
Mariana - plecările în tăcere, lasă în urmă parfumul înțelesurilor împărtășite.
Maria - imaginația și trăirea pe care le pomenești și de care întrebi, pot să ducă până acolo unde se intersecteaza cu sentimentul și expresia, alte două noțiuni fundamentale în poezie. Le-ai introdus și pe acestea. Deseori rămân nefiresc de ușor uitate. Fără el însă, aluatul poetic nu dospește, continuând să persiste în preajmă izul acrit al rigidității, al osificării și tehnicismului steril.
Mulțumesc de treceri și cuvinte.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
Mariana - plecările în tăcere, lasă în urmă parfumul înțelesurilor împărtășite.
Maria - imaginația și trăirea pe care le pomenești și de care întrebi, pot să ducă până acolo unde se intersecteaza cu sentimentul și expresia, alte două noțiuni fundamentale în poezie. Le-ai introdus și pe acestea. Deseori rămân nefiresc de ușor uitate. Fără el însă, aluatul poetic nu dospește, continuând să persiste în preajmă izul acrit al rigidității, al osificării și tehnicismului steril.
Mulțumesc de treceri și cuvinte.
0