S o n e t 1 1 5

dragul meu poet... lira îți cântă singură, dorul e departe...

\"N-am nici un rol pe-o coală de hârtie
Și nu îl pot pe scena mea rosti.\"

\"Ma misc greu printre afirmatii, le confund, ma misc si mai greu printre negatii, le interpretez!\"
Vesnica nemultumire a artistului in fata propriei creatii?
A omului in fata efemerului? Toate acestea si incã altele, probabil!
E doar un semn cã am trecut si mi-a plãcut!
Anda

Adrian, este ziua revoltelor si elogiilor. nu esti deloc in spiritul agoniei, vad. bine faci!

de azi, dorinta mea de a pune subtitluri sonetelor tale se va infaptui ca si comm al meu, daca nu te deranjeaza. acesta se subintituleaza dpdv ioana, generic, bineinteles:
C\'est la vie... (cu tot cu punctele de suspensie)

io

Sînt zile, cînd nimic pare totul și totu-i un nimic. Sînt zile, cînd doar Dumnezeu înseamnă. Restu-i - Voia Lui.

draga adrian,
remarc ca intotdeauna usurinta de exprimare, in care abia se ghiceste munca titanica a creatiei. remarc o tema ce imi e foarte draga, scrierile despre scriere. remarc un sonet in toata conotatia cuvantului. toate aceste remarci se pot incheia cu un singur cuvant: felicitari!
la buna revedere!
stefan

Am impresia eu ( poate gresesc ) dar asta e un sonet relativ mai slab ca cele de pana acum. L-ai scris cumva la graba?

Încerc, uneori cu greutate, alteori cu neașteptată deschidere și speranță, să-l mai păstrez în mine. Chinul ăsta zilnic e și el bun la ceva.

Întradevăr, câte ceva din toate astea. E adevărat, nu merg spre resemnare. Mai degrabă o stabilire a propriilor neputințe, pentru a putea să mai fac un pas.

La libera ta alegere. N-am pus eu subtitluri poate tocmai de aceea : să las loc pentru propriile interpretări ale celor ce mai au bunăvoința să citească. Dacă ele sunt mai multe, dacă sunt diferite de ce am intenționat eu, cu atât mai bine. E semn că textul spune ceva, crează stări și trăiri.

Întotdeaauana e voia Lui. Faptul că pot încă scrie așa cum îmi propun e tot datorită puterii pe care mi-o dă El.

E o trecere care mă bucură, cu atât mai mult cu cât în ultima vreme n-am reușit să răspund cu aceeași monedă. Nu sunt leneș, nu sunt dezinteresat. Sunt un om cu limitele lui temporale. Uite, și acum , am reușit să descopăr mesajele după ce a trecut o zi. Sper să se mai schimbe câte ceva.
Pe curând

Nu. Încerc să nu fac rabat la o calitate impusă din start. Este însă problemă de subiect ales, de stare diferită a fiecărei zile și de gustul cititorului, bineânțeles. Nici nu cred că ar fi posibil și indicat să existe o uniformitate între texte, o trăire la aceeași intensitate. Abia atunci ar fi monoton.
Poate mâine va fi altfel.

Nu era vorba despre intensitatea trairii. Acest aspect se vede rar in afara, adica ceea ce se simte inauntru arareori se vede la fel de intens si in exterior. Nu izvorul creatiei am spus eu ca e mai slab ca de obicei si nici forma ( ptr ca e aceeasi de ceva vreme incoa) doar modul de exprimare. Daca intelegi ce spun e bine, daca nu , ata ete.