Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
@adrian-munteanu
Poezie

S o n e t 1 1 6

1 min lectură·
Mediu
Când corpul cel de carne se va stinge
Și cel vital va mai pluti pe sus,
Rămâne-n mine eul cel supus.
Pe mâini, tăcut, făptura lui mă linge.
Din plus și minus, nesfârșit impus,
Se-alege verbul care ne respinge,
Cu volnicia ce-n eter distinge
Frânturi de timp din spațiul presupus.
Vecia-nghite, devenind stăpână,
Monada mea, pe zări de foc plângând,
Și mă respinge-n timpul care-ngână
Același cântec între noi curgând.
Ce voi lăsa în lume să rămână ?
E gândul ce mă-nlănțuie, sperând.
033.023
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
83
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 1 1 6.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/79386/s-o-n-e-t-1-1-6

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@camelia-petreCPCamelia Petre✓
e gandul, e vorba petrecuta, peste timp si zari, in causul palmelor noastre; umili si tacuti mergem mai departe, insa vom purta in suflet mireasma versurilor tale
0
@codrina-verdesCVCodrina Verdes✓
\"Ce voi lăsa în lume să rămână ?\", o intrebare la care nu vei primi raspuns. Eu subscriu celor spuse de Camelia. De fapt ce lasam in urma? Poezia sa constituie una dintre bazele nemuriri?
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu✓
Prea frumoaselor voastre gânduri le asociez prețuirea mea pentru statornicie și speranță.
În ce privesc întrebările fără răspuns, aș adăuga numai convingerea mea că veghea asupra semnelor pe care le vom lăsa este deja un câștig și o certitudine. Poezia este, pentru mine, o alternativă. Altfel aș depune uneltele.
Cu prietenie.
0