Neființă

Poate deloc întâmplător, astăzi suntem amândoi dominați de alb. Semn bun în toamna asta colorată și depresivă. Primești lumina cu pieptul gol, lăsându-te strivit, pătruns de irizările ei împlântate în trup. Iată de ce văd în textul de mai sus, mai ales în ultima lui parte, un poem erotic.

Sunt tentata sa-i dau si eu conotatie erotica poemului tau, linistea alba ca o mireasa, imaginea fertila de femeie-durere-dulce ce striveste.

Dragilor Simona si Adrian
Cu parere de rau trebuie sa spun ca poezioara nu este erotica.......intr-adevar este vorba despre un mod de a muri. Dar eu sunt extrem de bucuroasa ca ati citit-o si ati gasit un alt mesaj. Textele scrise sunt rescrise de fiecare cititor in parte. Si ce poate fi mai frumos? Inseamna ca ele traiesc, comunica, se aseaza in suflete chiar si fara semnatura. Eu mi-am integrat foarte multe idei fara sa mai stiu de unde sunt, acum sunt si ale mele, fac parte din mine.
Multumesc ca ati citit randurile mele si daca este ceva acolo care va place, pastratile in suflet ca si cum ar fi ale voastre.
cu drag

Pastrati-le si nu ...... pastratile.....greseala din viteza. Scuzati !

...luptand pentru o transilvanie intangibila. O extinctie in propria-ti fiinta vulcanica. Deosebit si original...
Cu drag,
Mihai.

am și seu, mai simt și eu, o astfel de \"liniște albă\"... și o percep mereu, ca un nou început al toamnelor nesfârșite; mi-a plăcut mult, numai bine.

am și eu... vorba ta, \"greșela de viteză\"...:))