Poezie
Ceasul căinței prea tăcut se lasă
Sonet 292
1 min lectură·
Mediu
Ceasul căinței prea tăcut se lasă
Pe genele ce și-au închis frământul.
Polen de taină rupe legământul
Uitărilor ce pe grumaz apasă.
Sihastre râvne și-au pornit descântul
Să mă întoarcă-ntr-un târziu acasă,
Dar nu îmi vând aripa-n glod rămasă,
Ca să-mi pornesc spre neștiut avântul.
Adun cenușa poftelor în pungă
Să le presar, cât încă mai sunt vii,
Pe-aprins tăiș ce-i gata să străpungă
Veșmânt depus pe roua din vecii,
Când umbră fac țărânelor, prelungă,
Zidind în trupul meu zădărnicii.
19 martie 2005
073.757
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Ceasul căinței prea tăcut se lasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/119757/ceasul-caintei-prea-tacut-se-lasaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DSDistincție acordată
doamne, adrian...
sa ma reintorc ca si cum tot pe mal de apa cu mainile in buzunarele goale tiraind a greieri m-as plimba..
ar trebui sa pot picta acum, insa e prea noapte..umbrele prelungi si zadarnicii..insa prea frumos reciti tu, adrian..
daca stiu tote povestile despre frunza, sunt mai fericita in sanul padurii?..poetica, visul, sunt in cele din urma presimtiri ale imenselor goluri din care pornim ca sa ne reintoarcem..intoarcerea e slabiciune, spun cartile, insa o putem privi si ca oscilatie ca sa ne redescoperim principiul regenerator..si-atunci, marea concordanta suntem chiar noi! frumosul din noi nu poate fi zadarnicie, de vreme ce e infinit: scoica frumoasa, nisipul rascolit pe plaja, o piatra intr-o rapa, asa se impodobesc spiritele simple..sa descrii in cuvinte imagini- poti descrie forma pietrei incat sa ajungi sa simti trairea din fata paraului! ne regasim astfel in fiecare fibra a lumii create..si-atunci cum sa accept zadarnicia?!
asez mai degraba o un opait, cum bine-a spus ravel..
drag, Linea
sa ma reintorc ca si cum tot pe mal de apa cu mainile in buzunarele goale tiraind a greieri m-as plimba..
ar trebui sa pot picta acum, insa e prea noapte..umbrele prelungi si zadarnicii..insa prea frumos reciti tu, adrian..
daca stiu tote povestile despre frunza, sunt mai fericita in sanul padurii?..poetica, visul, sunt in cele din urma presimtiri ale imenselor goluri din care pornim ca sa ne reintoarcem..intoarcerea e slabiciune, spun cartile, insa o putem privi si ca oscilatie ca sa ne redescoperim principiul regenerator..si-atunci, marea concordanta suntem chiar noi! frumosul din noi nu poate fi zadarnicie, de vreme ce e infinit: scoica frumoasa, nisipul rascolit pe plaja, o piatra intr-o rapa, asa se impodobesc spiritele simple..sa descrii in cuvinte imagini- poti descrie forma pietrei incat sa ajungi sa simti trairea din fata paraului! ne regasim astfel in fiecare fibra a lumii create..si-atunci cum sa accept zadarnicia?!
asez mai degraba o un opait, cum bine-a spus ravel..
drag, Linea
0
AMCodrina - te știu, te știu pe aproape. Îndatorat, ca întotdeauna. Cât despre luciditate și zădărnicii, tocmai constatam că viața îmi scoate mereu în cale baraje greu de escaladat. Poate sunt și ele la ceva bune... în poezie.
Dana - expresiv și evocator. Cred că niciodată nu vom știi toate poveștile frunzelor, iar întoarcere la ele poate să fie una dintre puținele zădărnicii \"pozitive\" și regeneratoare. Lasă-mă să intuiesc totuși și \"zădărniciile zadarnice\", ca o marcă a unor hăuri în care tot mai am puterea să caut scânteia... sau opaițul lui Ravel.
Cu drag pentru două dragi.
Dana - expresiv și evocator. Cred că niciodată nu vom știi toate poveștile frunzelor, iar întoarcere la ele poate să fie una dintre puținele zădărnicii \"pozitive\" și regeneratoare. Lasă-mă să intuiesc totuși și \"zădărniciile zadarnice\", ca o marcă a unor hăuri în care tot mai am puterea să caut scânteia... sau opaițul lui Ravel.
Cu drag pentru două dragi.
0
RPTic-tac-ul acestui ceas s-a făcut auzit de sub rouă și umbră; în aceeași cenușă a frămîntărilor arunc tăișul clipei vii și mă las doborîtă de mireasma polenului de taină.
0
AMSă găsești puterea de a reveni, ca să o luăm de la început și să credem că mai sunt multe de făcut și de spus.
0
AAAm nevoie, din ce in ce mai des, de una din vesniciile tale! Si pentru cã nu-mi stiu cãuta propria vesnicie, mai vin din cand in cand la tine, ca la un izvor, si ma bucur mereu sa te regasesc.
Anda
Cu drag,
Anda
Cu drag,
0
AMȘim eu am nevoie de un gand prietenesc. Mi-e foarte greu. Voi răzbi.
0
Adrian, ma numaram si eu printre acei nebuni de pe palier, dar eram ceva mai tacuta. Doar citeam in liniste.