Nu mă citi ! Timpul zăbavnic fuge

Impotriva oricaror recomandari(chiar si ale dvs), voi continua sa va citesc cu mare drag si admiratie.
am fost:)

Ridică vâsla, leapădă sfiala !
Eu mai rămân. Să tac și să privesc.``

....si sa scrieti, evident:)

,,

Am încercat să-ncătușez clipita,
S-opresc pe-un verb privirea ta, grăbita,
Dar zborul ei necugetat distruge.

Și versul tău se face ca hățul și zăbala, mă oprește cu privirea pe fiecare galop al cuvintelor și mă întreb cum de reușești să dai viață fiecărei clipite din acest poem, ignorând trecerile, pieirile, efemerul.
Mi-e frumos la tine în sonete, Adim, ca lângă un foc mocnit într-o sobă veche, ce arde lemn de brad.
De-a zăbovi la osul părintesc...
Eu mai rămân. Să tac și să privesc.

Versuri ce emană o forță deosebită.M-am simțit parcă luată de umăr și scuturată să mă trezesc din amorțeala visării.

\"Mai bine-aruncă hățul și zăbala
Și sari în șea când zări se-mpotrivesc.
Învinge-n goana vremilor migala

De-a zăbovi la osul părintesc.
Ridică vâsla, leapădă sfiala !
Eu mai rămân. Să tac și să privesc.\" - pornește-n viață cu curaj, eu rămân mereu aproape, să te păzesc.

Cu respect,Anne-Marie.

Lory - de-abea am revenit după concediu. De acum unii se vor sătura de mine. Altora le promit să avem multe momente de petrecere comună.
Să nu mă mai iei cu formule de politețe. Suferim împreună pe tărâmul slovei scrise.
Ela - ignor \"trecerile, pieirile, efemerul\", pentru că am în spate un timp care mă mână din urmă, cravașându-mă cu biciul, precum zic în acest sonet, și obligându-mă să filtrez totul prin alambicul unor îndelungi și învălmășite experiențe personale.
Anne-Marie -cred că se potrivește, ca răspuns, ce spuneam mai sus. Adaug că nu-mi lipsește curajul, sper să o dovedesc, dar am nevoie de veghea celor ce vor adăsta în preajma străduințelor mele poetice.
Cu tot dragul pentru voi.
Mulțumesc de apreciere.

Adrian, sonetele tale au un aer de mister inconfundabil. Îmi plac pentru că respiră poezie adevărată, fără prețiozități și \"floricele\". Mi-a plăcut în special:
\"Nu-ți mai lăsa pe un sonet smerita
Și limpedea răbdare care suge
Torenți de duh ce-s gata să înjuge
Trăpașul tău ce și-a rănit copita.\"

Florin - am încercat cât am putut să mă dezbar de \"floricele\". Nu prea mai am timp de ele. De cele de pe hârtie nu de cele din realitate.
\"Și floarea clipei nu s-a mai deschis\", vorba sonetului meu următor.

Un sonet foarte bun cum nu puteti sa scrieti altfel, chiar unul psihologic care incepe cu un ,, Nu ma citi!\".( Ca o paranteza: Chiar nu stiam de ce nu mai scrieti! Erati in concediu deci. Si unul bine meritat as zice).
Poezia imi exprima tocmai ceea ce vede un autor la cititorul sau, care poate placea poezia sau nu; o recurenta intre scriitor si cititor, la care fiecare trebuie sa dea ce e mai bun.
Scuzati-mi indrazneala si poate nestiinta ( de fapt, cred nestiinta)- sunt mai mic- se spune si ,,șea\"? Sau e o licenta(?) desi nu-i vad rostul. Cu respect,

Prima data cand am citit doar titlul, la subiecte fierbinti, eram hotarata sa intru aici si sa spun ca este tipic ales pentru a obtine cat mai multe vizionari si comentarii. mai pe scurt, credeam ca titlul e necesar pentru comercialitate.
dar, dupa citirea textului, constat ca nu e asa.
Imaginile sugestive se imbina cu ideea de forta si superioritate, dorinta pentru care se merge pana la \"marginea pamantului\"

Frumos.

Dinis - DEX-ul admite ambele variante (șa și șea). Nu știu prea bine de ce am optat pentru aceasta. Așa am simțit.
Dana - e de bine dacă n-am trecut pe comerț literar. Cu mersul până la capăt e mare adevăr și deplină realitate pentru mine.

Salutari de pe taramul celor in-viata, domnule prieten drag, si iertare pentru adancirea in nevazut, atat de aproape! :)
Timpul asta, fuge, manca-l-ar si bata-l-ar!
Te imbratisez cu drag si cu aceeasi pohta de sonete!
Cu drag drag,
Daniel