Adrian Firica

Ioana,

eu m-am siluit să marmoreez feminitatea ...
iară tu ...
încalci orice normă.

să te judece \"preajudecătoarele\", zău așa!

ei bine, DA!
iată un vals ca de la mama lui. să exemplific:
\"până la mine e sigur altă distanță ca de la pământ la steaua aia\"

dar ăsta e numai începutul, pentru că după aia se dansează cu sufletul la gură:
\"crezarea e uneori ștevie bună de-o ciorbă
de-o pipotă de rață pe portocală
ca diminețile clasice cu gust de pâine prăjită
cafeaua\"

n-am mai avut deaface cu așa ceva de când sunt în arestul Poliției!

nu sunt complice, însă am un sistem complicat pentru a descoperi ceea ce este mai grav:
\"scheaună
în somn\"

oh, tot tempoul ăsta, valsistic mă omoară!

culmea e că nu folosește copula \"și\" decât de două ori ... și ce dacă?!

era un cântec lăutăresc, internbelicos și interncostal:
...
ș-uite-așa aș vrea să mooor,
tu să bagi tacâmu-n mineee,
ca să-mi fie mie bineee,
uite-așa aș vrea să mooor.

am vrut să-i iau un interviu lui Bill Gates.
a fost imposibil.
cred că avea un deranjament stomacal.
în fine, ceva de soiul ăsta. îi ghiorăiau mațele. nici nu s-a mai scuzat. a fugit ca din pușcă ...
are niște regrete, dar pe mine regretele mă lasă rece.

Șerbane, ai grijă de tine.
vegetarianismul are și el ... disfuncțiile sale!

mers, ori invers?!

data viitoare rupem pesti
pestii!

sunt rare ocaziile când poți să înghiți ...\"mahalagisme poetice duse în așa hal\" - așa am citit eu în cartea unui critic literar indignat ...

vă rog frumos să citiți acest poem
să vă răscoliți critic
să acceptați că ... negreșit!
este un foarte bun poem ne-criptic
vă (s)pune poezie cu lingurița-n gură

să știi că eu te-am citit și ascultat, apoi te-am re-citit, abia apoi ... am \"preacurvit\".

cândva, nu știu când!, să mă inviți să citim împreună poezii.
să facem în așa fel încât să moară total lumea de plăcere de frumos de litere scrise!

pe bune!

mie mi-a plăcut nebunește - nu mă prea innebunesc eu cu una cu două! - în \"topica\" asta:

\"*
în vitrina zilei ceasuri
pe umărul meu o lumină
prin fereastra deschisă orașul

el acoperă pereții
cu semne ciudate mă îmblânzește

**
într-o zi ploioasă de luni
copacii au vorbit
precum crucile fără nume
din cimitirele vechi

***
un punct desenat pe tocul ușii
să nu uit
nu mai creștem
de-acum doar descreștem

****
iarba înaltă și crudă va acoperi
cuvintele noastre
sau
cine să mai știe
poate vor înflori peste ele
fără vreun sens
cireșii\"

cer scuze că am scos două sintagme din poemul tău original (le descoperi tu!) și că am dat buzna cu buldozerul într-o galerie de bijuterii (patru la număr,iar cu încadrarea bijuteristică cinci să spunem!).

poezia asta a ta are volum și cursivitate.
probabil de aici vine și chemarea, ori apetența pentru a fii tu citită.
cine știe?!

Domul ăsta, Săftoiu, e stupid și iresponsabil. Dacă era un tip responsabil, păi trebuia să facă un raport când a plecat de la conducerea SIE – raport în care să fi spus negru pe alb ce e anapoda în funcționarea serviciului respectiv. Putea să predea raportul Președintelui, Parlamentului, CSAT-ului, presei. În principiu să fi spus ce lucruri se petrec în contra intereselor naționale în instituția cu pricina. Că se trezește acum vorbind de-a surda, invocând nu știu ce presupuneri personale, mă face să cred că spune stupidități.

Stupidități pot spune eu, nu însă un fost șef al unui serviciu de informații secrete. Ca să fiu înțeles pe deplin, pe Dl. Săftoiu prostia pe care a făcut-o trebuie să-l coste cu vârf și-ndesat. Iresponsabilitatea nici nu mai vreau să spun cât trebuie să-l coste - astea n-au legătură cu ce făceau și dregeau ăia cu ochii albaștri, pe vremea instituțiilor și politicilor smintite.

De adăugat aș adăuga iresponsabilitatea presei noastre de acum, care a sorbit cu nesaț spusele lui Săftoiu, înainte de a citi și a analiza ce spun normativele europene, legat de „păstrarea pentru șase luni a evidenței convorbirilor telefonice”.

Poate că mă înșel, dar eu consider că măsura se înscrie în ordinea vorbelor alea: „paza bună, trece primejdia rea!”. Că eu unul nu m-aș simți bine dacă ne este aruncat metroul în aer, ori Inercontinentalul, ori Atheneul. Asta așa, ca un aviz amatorilor de senzații tari!

mie mi-a plăcut Războiul de Independență.
a fost strașnic!

tot timpul trebuia să asediezi, să urci metereze,
să faci ceva ... să te afli în treabă cum ar veni.

pe urmă era minunat.
după ce se termina Războiul de Independență femeile stăteau \"lipite\" de bărbați. nu le mai puteai dezlipi. pe cuvântul meu de onoare!

această femeie ne detestă.
această femeie consideră că foaia aia de viță e o parodie.
nu e chiar așa, că dacă mă supăr pe eace fac eu cu ale mele cohones ce vreau.

...
foarte strâns poem
comprimat pe mine mă deprimă:
\"copacii
goi\" vine din Bacovia.

însă asta, finalul:
\"moarte

a
ta

îmi crești pe coastă carnea\"

păi, să mai poftească și alții la așa ceva!

era ceva fraged
sunt avar și avid
și-mi ghiorțăne burta
și lăcomia asta a mea se întinde pe ani
... centimetri

limitele și excentricitățile tale!
ultimele trei strofe nici nu vreau sa le audȘ
\"să-ți spun ceva despre noi
o să ne dăm târcoale mila
o să ne învârtim în juru\' cozii
o să tragem de timp
o să ne
și o să ne și
o să ne

trebuie să fie o cale să rămânem aici

înainte să se ducă lumina
pe care apasă ghetele tale
maro
cu talpă groasă\"

ti-am trimis Alice cu Tom Waits
așa că
...

măi, sunteți zdraveni?
la cap voiam să spun
trei stele pentu așa ceva: Din haosul lumii Marina Nicolaev extrage plaje de lumină, vizitează scriiturile trecutului în funcție de impulsurile ei de a mișca anima mundi prin suflul poeziei.
Această căutare spirituală arde din interior spre exterior, aspiră la limpezime prin intermediul scrisului.

și asta:
\"... Artistă complexă ea îndrăznește să inoveze într-un domeniu frontiera unde se simte în elementul său, ...\"

în fond ce mama lui de text și de eseu e ăsta, că-mi crapă capul!

e bun anul ăsta. așa pare.
toată lumea scrie despre copii.
al meu e acum mărișor, însă mi-a spus alaltăieri că sunt cool: băi tată ești cool!

... avea cam patru ani; ținea mortiș să scrie. toate desenele lui conțineau și o parte \"scrisă\" cu litere de tipar.
de exemplu: UN DON O DOANA EU SI UN CIINE

mănâncă în continuare mere. sper să-l țină mult și bine.

incrementa et decrementa.

de mâine am să recit în fața geamului deschis versuri.
dacă răcesc nu se pune!

caut palme aspre
privire lungă o pâine scorțoasă din care se mușcă greu
fierbinte la mijloc caut bărbat pe inimă cu mers înalt și zîmbet

crud

intenții de împerecheat iluzii:
nuanță
an
trend

aștept la-ntorsură-mbrăcată-n rochie turquoise cu maci unduind
a:
tandră voi fi
desculță
căldura pămîntului
calcă
orhidee
vin
de departe pot fi recunoscută ușor
am fost odată frumoasă
ochii mi-au rămas deschiși

nu vrei Vivaldi?
concerto în A minor
... mai multe concerte în A minor
unele sunt și \"opus\", sau for violin în G Major

dar numai după aia dau \"the four seasons\", să fie clar!

trebuie să înțeleg că sunt pus \"sub supravegherea\" dumneavoastră?

misiunea e misiune, n-am ce face. vă urez succes.

vă mai indic o sursă: http://poezie.ro/index.php/press/1760703/O_
în care există încă o sursă s.a.m.d.

închei cu părere de rău totuși: eu sunt ADRIAN, nu Andrei Firică.
dar dacă doriți să mă urmăriți pe mine mă simt flatat, dar și obligat să vă solicit un miel, că așa e datina la noi când confunzi numele cuiva!

să nu stați în stradă, în frig când mă urmăriți operativ. sunați la ușă. o cafea, un pahar de vin ...

îmi închipui că ideile nu plutesc prin aer, că nu sunt la cheremul meu, că nu le pot prinde cu plasa de prins fluturi.
ideile sunt în capul meu, la grămadă, iar eu le răscolesc din când în când cu picioarele.
în ceea ce vă privește domnule, însă, numai puțin a lipsit să mă acuzați că am plagiat Mantaua lui Gogol; că am făcut din C.T.P. un Nikolai Vasilievici „dâmbovițean”.
nici vorbă! stați liniștit, încă n-am ajuns să confund impostura unui personaj care bântuie prin jurnalismul românesc contemporan, cu ingenuitatea atribuită de Gogol personajului său, pentru că nu-mi stă în caracter.

personal consider că C.T.P.-ul e impostor numai în ceea ce privește postura sa de apărător al dreptului public la informare - aici putem vorbi mult și bine despre capacitățile domniei sale de a se exercita pe tărâmul eticii profesiei de jurnalist, ba chiar și asupra menirii de a fi un cetățean onest.
în ceea ce privește însă capacitatea domniei sale (C.T.P.) de a juca la cacealma și de a-și însuși virtuțile de „prim jurnalist” și de „prim analist politic”, ei bine, aici îi recunosc toate meritele. în cazul acesta nu vorbim despre impostură, ci despre pragmatism (minimum de efort, maximum de câștig!).
cu alte cuvinte, C.T.P. reușește să „cânte după ureche” atât în jurnalism, cât și în analtica politică, ba chiar și în publicitate: „de la o vreme mă consider prost și vreau să fiu considerat prost!”, dar vântul îi bate numai din pupa, fir-ar să fie!
numai că asta e o chestiune personal/privată a C.T.P.-ului.

s-o fi c...t la naștere în scăldătorile lui de jurnalist și analist politic!

Dragă Mira,
nu e nevoie să filosofezi - asta e o chestiune complicată.
miră-te și tu, pentru că mirarea vine spontan și trece ... repede.