Adrian Erbiceanu

Ioana,

Apreciez parerea ta si o consider ca o motivatie de a pune, in viitor, si alte texte de o factura asemanatoare, pe acest site.

Cu fiecare text, pe care il faci public, descoperim cate o noua fateta a acestei carti, care se lasa atat de greu descifrata, Viata.
Propriile tale stari , propriile tale framantari sunt si ale noastre. Prin modul tau de ale exprima, ne regasim pe noi. La mai multe!

Adrian,

Bine zis: \"Un zambet ironic...\".Cu gandul asta am si conceput poemul. Sa vedem, insa, cati au sa rada pana la urma!
Cu multumiri, pentru comentariu,
Adrian Erbiceanu

\"De somn cuprinsi, chiar cand ne dam silintei.\"
(Adrian Munteanu, \"Sonet 82\")

Adrian,

Somnul, aceasta stare transcedentala, dintre doua lumi, a
cognoscibilitatii si a plutirii in spatii necontrolate, apare ca un leit-motiv, cu o persistenta de netagaduit, in
sonetele tale. Si, bineinteles, visul. Visul, care poate sa ia toate formele, toate culorile si...tot ce a mai ramas:
\"Acolo e nelinistea ce vine / Sa dea un trup iluziei de-apoi / Si o scanteie poftelor din mine.\" (\"Sonet 81\")
Si, in aceeasi stare de tulburatoare neliniste:
\"Privesc tacut fereastra luminata,/ Sa inteleg ce drumuri mi-au ramas / Si-n care lumi ma regasesc deodata. / De stiu,
am si iesit din trup cu-n pas.\" (\"Sonet 80\")
Numai ca:
\"Uitand de mine, somnul m-a invins.\" (\"Sonet 77\")
Si bine a facut, pentru ca noi te asteptam in fiecare dimineata, sa te vedem aparand pe site, cu cate un nou sonet!

Multumesc, Silvia, pentru trecere. Fraza ta, scurta dar bine aleasa, mi-a facut ziua. Pe curand!

mă alătur și eu
de voie-nevoie
de barca în care încerc să m-ascund
experiment
pornit de pe vremea lui Noe
pleavă nestrânsă
ce mă trage la fund
ce vacanțe
ce taberi
cartofii deliciu
hrănindu-mă zilnic
să nu mă stâlcesc
de-atâtea ciocane
baroase și seceri
pierdut printre stele
ciudat și firesc
ce muzică faină
ce vals ce tangouri
cântate la toate dughenele-n parc
pe când n-aveam bani de ciorapi
și cadouri
ca azi
când pe țărmuri străine debarc
cum vrei atunci să accept teoria
ce se preumblă
prin văz și auz
bătut de atâtea
se cere și poate
ca vocea să strige ironic
refuz

Amadriada,

Ma asteptam sa intri la una din poeziile puse de mine pe site. Dar nu la asta. Ti-am inteles \"fffffffff-ul\". Lucrarea nu se afla, inca, nici la jumatate publicata si, imi dau seama, fiind pe capitole si aparand la intervale
destul de lungi, pare greu de inteles. Pana in septembrie, lucrurile au sa se clarifice. Dar, mi-au placut cele doua strofe. Am recunoscut, chiar, unele expresii. Se pare ca ai o predilectie spre notiuni matematice.
Astept poezia care a inceput sa se cristalizeze. Iti doresc succes!
P.S. Poti intra si comenta cand vrei poeziile mele. Iar, daca te inspira, cu atat mai bine.

amadriada,

Iata-ma din nou in postura sa fiu primul care face un comentariu la textul de mai sus, dar n-am incotro. De vina sunt, cum bine ai zis, fusele orare. Si, m-ai invitat!
Ceea ce m-a uimit este usurinta cu care \"canti\" pe diferite registre. Treci foarte usor de la versuri libere la cele cu rima, de la \"personale\" la \"impersonale\", de la versuri austere la cele cu nuante de balada. Frumos. Am o oarecare
retinere asupra rimelor: coapta/satra, cat si, in special, asupra ultimului vers unde \"cuvant\" nu rimeaza cu \"nenascut\". Mi-as permite sa-ti sugerez, pentru intarirea
\"asteptarii\", un final (mai dramatic) sunand cam asa:
\"Ne-om contopi in unicul sarut\" sau variante. Este doar o parere. Dupa cum vezi,comentariul de fata nu este, de fapt, un comentariu. Este un sfat prietenesc. Nu este nevoie de nici un fel de \"anestezie\" si esti oricand binevenita pe fila pe care pun si eu, din cand in cand, cate o poezie.

Amadriada,

Scuze pentru greseala pe care am facut-o la reproducerea unei mici portiuni din textul tau. Ce ma face sa-ti scriu este raspunsul neasteptat de pozitiv la interventia mea.
Nu am cunoscut circumstantele in care ai scris textul si nu aveam de unde sa stiu cu ce sens ai folosit anumite cuvinte.
Dar, discutam prieteneste, asa cum de altfel ar trebui sa se discute, intotdeauna, pe site. Nici eu nu sunt invulnerabil si daca mi se arata, din cand in cand, in ce consta greseala, accept sa fac corectia fara nici o parere de rau. Ai toata aprecierea mea, pentru pozitia deschisa pe care o adopti.

Marius,

Am intrat si eu din intamplare pe poezia ta si am ramas in mirare. Primele doua strofe par sa fie scrise folosind rima, dar rima nu prea e de gasit.
Cele trei versuri: \"Si chiar de fulgere ranjesc.../Si chiar de veseli fluturi cresc,/Imi place mult sa ma opresc!\",
n-au nici un sens. Cred ca ar fi bine ca inainte de a da publicitatii versurile tale, sa te apleci mai mult asupra lor, sa le lasi pentru un timp sa dospeasca, sa le revezi si eventual sa ceri si parerea celor din jur, pentru a vedea daca sunt publicabile. Sper sa iei parerile mele ca niste sfaturi prietenesti.

Marilena,

Este pentru prima oara cand citesc o poezie scrisa de tine si nu stiu bine cum sa incep.
Spui:\"...eram atat de concentrata la ceva
ce vreau sa scriu si nu vrea sa-mi iasa
incat tocmai ma gandeam ca
ca ar fi cazul de o operatie cezariana
cand a tipat la mine calculatorul,
strigand: go to email, si pe moment
chiar m-am speriat crezand ca
am innebunit definitiv irecuperabila...\"
Vorbe cam aruncate in vant. Seamana foarte mult a proza. Daca vrei sa le consideri versuri, fie cum spui.
Dar, am sa-ti destainui un lucru: pe langa talent, mai ai nevoie de inspiratie. Cand te chinuiesti, nu iese prea mare lucru. Iar, ca sa folosesti cuvinte tari: \"cezariana\",
\"irecuperabila\" etc, e un truc prea uzat. (By the way, cand cineva innebuneste definitiv, se subintelege ca este irecu-
perabil -cam suna a tautologie-). Ma opresc aici. Si inteleg: a fost ora 03:48 Fara ganduri ascunse!

Lui Dumitru Cioaca-Genuneanu,

As vrea sa-ti raspund in versuri, dar nu ma pricep. Matusa Aglaia nu mai are nici ea cum sa-ti raspunda. Au ramas cei de \"Sus\". Dar, ei prefera sa taca. Sa vedem ce-o sa spuna despre ei Canturile viitoare. Sunt si eu curios. Multumesc pentru trecerea pe site.

\"ce este-aceasta viata fara vlaga
Decat nisip in care aur nu-i?\"
A.Munteanu

Adrian,
Toti cautatorii de aur vantura nisipul. Le este dat doar unora sa-l gaseasca. Dar, pentru tine, cu fiecare sonet pe care il publici, aurul iese tot mai mult la suprafata. Si,
paradoxal, ne imbogatesti pe toti.

Elena,

Eu nu ma amestec in treaba altora decat daca stiu ce spun.
Dumneatale, se pare, faci invers. Dai de inteles ca ai admirat tehnicalitatea sonetului, ceea ce contravine afirmatiei: \"Nu prea stiu eu ce este un sonet...\" cat si afirmatiei: \"Hmmm...hai ca-mi prind urechile pe aici...\".
Si asa este!
Luata, pe sus, de muzicalitatea sonetului, (forma fixa de poezie care, daca am inteles bine, iti este \"necunoscuta\"),
consider normal ca n-ai priceput mesajul autorului. Se mai intampla! Dar nimeni nu te opreste sa te exprimi pe tine insuti (m-am folosit de cuvintele tale) sau realitatea, cum iti sta mai usor la indemana. Ca vrei sa folosesti forme libere sau fixe este dreptul tau, este modul tau personal de a scrie. Si parafrazandu-te, as spune: \"Da, parerile, chiar cele pozitive, daca nu sunt pozitive de tot, sunt incomode\". Dar, asta este exact ceea ce ai facut dumneatale,
cu voie sau fara, in textul de mai sus.

P.S. Imi cer scuze domnului Adrian Munteanu pentru raspunsul dat la un comentariu la care este mentionat si numele meu, fara a fi asteptat sa vad care este reactia
D-sale.

Elena,

Eu nu stiu ce o sa-ti raspunda autorul, dar cunosc o vorba:
cand vulpea nu poate ajunge la struguri spune ca ie acri, maica! Cam asa e si cu sonetele!

Adrian,

Ma simt flatat de raspunsul tau. Plasarea sonetului, pe care ti l-am dedicat, la subsolul acestei pagini, a fost facuta cu scopul de ati arata cat de bine te inteleg si cat de mult apreciez sonetele tale.
Pe de alta parte, mi-am permis o licenta poetica, introducand cuvantul \"inegabil\", din nevoia de ritm si de sens (obisnuiesc, din cand in cand!). Dar, pentru cei care nu suporta asemenea noutati, am sa fac o modificare a versului doi, strofa a treia. A se citi: \"Inegalabil trasa pe cadran\". Foarte simplu.
Ma pregatesc pentru lectura urmatorului sonet.

Sonet
(Lui Adrian Munteanu)


Invăluit în lumea mea de vise,
Un nou Aeneas rătăcind pe mare,
Furtună sunt, de căi zămislitoare,
Izbind în toate porțile închise.

Dar cui ce-i pasă dacă am crezare?
Ca rege al Itacăi, circumscrise,
Mă trag spre ele legile nescrise,
Cum vis în vis, pe-un fir în destrămare.

Să rătăcesc pe viață după-o urmă,
Trasată inegabil pe cadran,
E adevărul care-n mine scurmă.

Și mă visez. Și-n visul meu profan
Rămân ca suspendat. Dacă se curmă,
Charon mă trece apa. Pentr-un ban.

(P.S. Scrisa, cu deosebita placere, pe marginea Sonetului 64)

Adrian,

Ideea cu forma interogativa e solutia cea mai buna. (Eu as fi folosit o varianta mai directa: \"Cat a ramas din timp sa mai iubesc?\") Dar, cum bine intelegi, este doar o parere.
Astept sonetul de maine. A devenit ca un drog! Numai bine!

Florian,

\"Dinspre macul mainilor tale\" nu este o simpla poezie, este un adevarat poem a carui forta patrunde si lasa semne in inima. E ca un cantec de dragoste si dor, de nazuinte si vise neimplinite. Este viata, cea adevarata, de care ne lovim mereu si pe care incercam, de multe ori fara succes,
sa o patrundem si stapanii.
Excelenta imbinare, in context, a nuantelor folclorice. Parca am vazut-o in fata pe Ana. Pe Ana \"Mesterului Manole\", pe jumatate ingropata, cerand indurare. Ea era cea care avea nevoie de ajutor. Mesterul era afara. In poezia de fata tu esti \"Mesterul\".

Adrian,

Ti-am citit raspunsul la interventia mea glumeata pe Sonetul
60 si sunt de acord. Referitor la finalul in forta pe care ni-l promiti, cu placerea pe care o am citindu-ti sonetele,
pot sa mai astept inca o suta. Cel de fata tempereaza si rebalanseaza imaginile anterioare. Imaginea creata de versul: \"Pe maini, parsiv, invidia ma linge\", ma va urmari pentru mult timp. Am, totusi, o oarecare rezerva asupra versului final. Prea dulceag, prea mult uzat. Poate ca ar fi mai bine sa lasi sfarsitul \"deschis\", sau mai putin emfatic, ceva ca in genul: \"Atatea am iubit. Atat iubesc.\"
E doar o parere! Sonetul, de altfel, este excelent. Cei care au sa se incumete, de acum inainte, sa scrie sonete, au, prin sonetele tale, un nou standard. Felicitari!