Adina Ungur

Ioana, îți mulțumesc pentru trecere și aprecieri! Face mult să știu cum e receptată o poezie în pielea căreia mă simt confortabil și înainte de toate, eu. Mă bucur că ți-a plăcut întreg ansamblul poeziei, pe asta am și mizat, iar versul evidențiat de voi este însuși miezul poemului. Și ce bine că e limpede asta. Cu mulțumiri și stimă!

Felicitări tuturor! Ela, mulțumim pentru înștiințare și pentru reactualizarea anunțului!

Fiindca nu te citisem, am trecut acum prin ultimele tale poezii și n-am regretat lectura făcută. Performanțe realizăm atunci când există și doar o picătură de talent, cu multă, multă muncă, dar și când suntem înzestrați de la Dumnezeu, cu harul deschiderii spre artă, în cazul nostru, literatură. Poezia vine la noi, mai repede sau mai târziu, dacă este să vină, iar talentul se măsoară într-un fel și după rapiditatea sau întârzierea progresului făcut.

Ultimele tale poezii arată bine, sună bine și sunt valabile, nu doar pentru cineva având vârsta ta, ci și pentru cineva care se pare că are ca pasiune poezia.

Daniel, vreau sa te felicit pentru progresele făcute, receptivitatea cu care ți-ai asumat critica și opiniile primite și să-ți ofer credit în continuare, în speranța că nu mă vei dezamăgi vreodată!

Nu este singura poezie pe care aș premia-o, însă mă opresc aici cu steluța, sperând în devenirea ta.

Olga, e-adevărat, acele versuri sunt cele ce mă bântuiau de anul trecut și inițial le-aș fi dorit în fine de poezie, dar dacă vei citi cu atenție, vei găsi că, structural am o construcție dincolo de ele. De-aceea nu am încheiat așa. Oricum, observația ta îmi certifică faptul că ai citit cu percepții valabile, poemul. Mulțumesc pentru trecere și părere!

Este deja mult mai bine!

Urmărindu-te de-a lungul anilor și acum, ca întotdeauna am avut și am senzația că la constructia corpusului cu vers alb, deși e ticluit cu dibăcie, ca autor, ai un soi de temere sau timiditate sau nu știu cum să-i spun, ceva ce se concretizează în disimulare sau emisie eliptică a mesajului. O discreție, poate. Aproape că nu-mi vine să cred ce spui în comentariul de răspuns, dar te cred pe cuvânt și ceea ce pare greu de crezut se întâmplă datorită abordării ludice și la nivel de emisie, eliptice - poate, doar pentru mine, poate, doar acum. Însă, nu cred că mă înșel prea tare, sunt ceva ani de cand te citesc. Dar această emoție nespusă \'de-a dreptul\', lirica mai puțin explicită, atașată unui stil degajat și adeseori mundan, vine și aruncă un soi de parfum delicat, poeziilor.
În concluzie, nu pot să spun decât că îmi plac poeziile tale în vers alb, delicate, eliptice, oximoronice și jucăușe, iar pentru că nu mi-am exprimat de multicel parerea la vreun text de-al tau, permite-mi să-ți premiez cu o steluță toată activitatea ta din ultima perioadă sau toate momentele în care te-am citit, mi-a placut, dat am tăcut.

Cu stimă!

Drăguț! Exact așa îmi fac și mie pisicile mele. Și le las, că deh, ce nu le permitem noi, copiilor...

Liviu e drăguță joaca, eu nu aș fi terminat poezia cu interogație sau cel puțin nu cu a altui personaj, asta ca observație, dar recunosc, mi-a plăcut \"lanul messenger\". Apoi aș fi folosit invers cratima, la \"și-mi\". În rest e în același registru comic la care mai apelezi din când în când și care se vede că te prinde. Plăcut!

Adrian Firică, mulțumesc pentru trecere, ba am să-ți dau o oglindeală mai devreme de cinci ani :), uite-așa fiindcă mi-ai zis, mulțumesc că nu râzi de mine, dar de încălzit, l-am lepădat de multă vreme, că altfel n-aș fi putut să scriu despre asta. Oricum, are ceva vechime, poezia. Mulțam și... trec eu.

Inconstantin - ce fain ți-ai zis - drăguță constatare, printre sintagme și versuri! Mă bucur că ți-a plăcut, eu de fiecare dată zic că rolul și rostul poeziilor e îndeplinit atunci când un singur cititor o place. Și mă bucură să descopăr că s-a întâmplat să placă. Mulțumesc că nu ai ținut părerea doar pentru tine.

Costin, din nou mă trezesc că vreau să scriu poezie și dar mă curentează cuvintele a proza care se pare că e cea mai adâcă iubire, chiar dacă nici de poezie nu pot încă spune că aș fi divorțat. Mă bucur că ți-a plăcut.

Foarte bună observație, Ioana, uite ce-nseamnă un ochi de filolog. Da, am cochetat între alegorie și realism, oniric, mitologie și inserând pe ici pe colo câte un limbaj de \"povestitor\" am rescris o istorioară trecută. Și bine că nu mai e prezentă, episodul Vallencienes și adiacentele lui m-au făcut multă vreme să tac. Mulțumesc pentru trecere!

Cornel, despre \"oglindire\", ți-a plăcut, pentru că fiind o trimitere, cu siguranță ai descifrat simbolurile ei. Mă temeam puțin de acel vers, chiar mă temeam să nu fie un loc comun, însă cred că în context, nu mai rămâne vorba despre asta, mă tot întorceam eu chiar la acel vers, cu gândul să-l modific, dar dacă spui că îl găsești a fi potrivit, cred că voi lăsa poezia așa cum este.
Mulțumesc pentru sugestie, ai dreptate, nu era bună notația, am ales una mai simplă, între ceea ce ai spus tu și formula inițială. Mulțumesc

Mi-am programat de mult timp să ajung în Sibiuul studenției bunicii mele, însă am amânat, ani de zile, până când am ajuns la concluzia că voi ajunge doar în 2007. Poate așa trebuie să fie, să-l văd în anul său de capitală europeană.

E bine că ai consemnat acest eveniment, peste ani de zile vei reciti și te vei gândi cu regret sau cu bucurie că ai asistat sau ai fost contemporan acestui eveniment, ce trebuie că este unul istoric.

Eu am privit înălțarea steagului european, la televizor și ironic, am ascultat un refren al \"Odei bucuriei\", interpretat pe un tempo atât de rar, încât frumoasa melodie, plină de speranță și optimism, părea mai degrabă un imn de alt gen, nu vreau să spun care, poate dintr-o teamă sau o infimă superstiție. Chiar și artificiile de acolo mi-au părut subțirele, dar nu asta contează, ci evenimentul în sine, data consemnată, momentul de la care noi ar trebui să trăim cu adevărat mai bine! Dacă va fi așa, timpul o va spune.

Eu voi vizita Sibiul în 2007. Mulțumesc pentru relatare!

Da, da, da, ai dreptate Liviu, mulțam pentru sugestie, așa l-am și scris inițial, așa că voi reveni la prima intenție. L-am cam postat la prima mână. Sunt perfect de acord cu tăierea direct în carnea poeziei, ăsta e primul lucru pe care îl fac și eu când revizuiesc. Bun, hai că trec să-l mai ștefuiesc ;)

LMA, Liviu!

Viorel, desigur că foarte multe dintre gesturi sunt doar urmarea firească a actelor mai mult sau mai puțin voluntare, social-mimetice, cum ar fi de pildă la copii defectele de vorbire ale fratelui cel mare, imitate și preluate în rostirea celui mic și multe altele, încă, dar există și gesturi moștenite genetic, `construite` uneori din diferite `nevoi` sau datorate conformațiilor aparte. De pildă, când am început să filmez, tendința mea a fost să duc camera la ochiul stâng, cel cu dioptrii mai mici, etc., gest pe care ar fi putut să-l facă, fără ca eu să știu unul dintre înaintașii mei, care la fel, ar avea dioptriile mai mari la ochiul drept, ori, de pildă, felul în care stau cu piciorul sub șezut până când îmi amorțește, gest cel mai probabil moștenit de la tata, fiincă circulația sangvină este mai slabă la partea de jos a membrelor inferioare sau felul în care eu și bărbații din familia mea umblăm desculți prin casă, eu din primăvară până în toamnă târzie, fiincă, eu, cel puțin am un soi de claustrofobie, nu foarte puternică, dar suficientă cât să-mi doresc ca măcar în ambientul meu să nu-mi stresez picioarele cu strânsori de papuci, dar n-am stat să mă gândesc la astea până când nu ne-a observat cineva din afară. Sunt gesturi involuntare, uneori moștenite genetic, alteori preluate. În poezie mă refeream la un alt tip de gest și la o altfel de moștenire genetică, nu o explic, dar iti multumesc pentru popas!

Teea, te aștept cu drag să mă sorcovești, mai ales că acum știi și unde să vii :) Dar hai cu esperanto, că mie-mi plac urările mai deosebite! Un an nou fericit îți doresc, iată că dacă vei reciti acum după ce am și povestit puțin, vei înțelege perfect poezia. Dincolo de glumă, nici nu știi cât de mult mă bucură că există cineva care îmi citește cu drag poezia, ba mai mult, o și place, fiindcă multă lume nu o apreciază. Așa că, de câte ori îmi va veni să ezit la postare, mă voi gândi la tine, cititorule Teea, care te bucuri împreună cu mine la ale mele versuri. Mulțumesc!

Nu cred că am să-ți răspund pentru că aș putea părea lipsită de modestie, așa că renunț în speranța că voi găsi un context adecvat pentru a-mi spune părerea relativ la cei doi termeni.

Dar profit de ocazie și-ți urez sărbători fericite (ce mod ciudat de a-ți transmite aceasta, dar sincer) împreuna cu toată considerația mea! Stimă!

Lucian Preda, mă surprinde că ți-a plăcut! E un fel de \"personal\", puțintel criptic și încerca să fie, după cum sesizai și tu, ceva mai mult decât un reproș. Oricum, dacă va trece piticul pe-aici, va înțelege cât este de penibil. Dar ce-o să fac daca nu are suficientă perspicacitate?!

Și eu care, din motive de text \"prea personal\", voiam să nici nu las căsuța de comentarii deschisă...

Nicolae Popa, mulțumesc mult pentru sinceritatea opiniei și pentru corectură. Cu stimă!

Iată și premiile festivalului:


Teatrul: Colibri din Craiova, in colaborare cu Teatrul National \"Marin Sorescu\" din Craiova
PREMIUL PENTRU INGENIOZITATEA RESTITUIRII OPEREI CLASICE


Teatrul: Tandarica din Bucuresti
PREMIUL PENTRU ARTA COMUNICARII MESAJULUI SPECIFIC SPECTACOLULUI DE ANIMATIE
Titlul: ALBA CA ZAPADA, adaptare de Cristian Pepino dupa Fratii Grimm

Teatrul: Compania El Retablo (Spania)
PREMIUL PENTRU TEATRU MINIATURAL DE ANIMATIE
Titlul: ANIMALS (ANIMALE), dupa Pablo Vergne Quiroga, un spectacol semnat de “El Retablo\"


Teatrul: Puck din Cluj-Napoca
PREMIUL PENTRU PROSPETIMEA EVOCARII COMMEDIEI DELL’ARTE
Titlul: VRAJITORUL SI CORBUL, un scenariu de Mona Chirila dupa Carlo Gozzi


Teatrul: Compania Purgateatrium-Maskaras (Ungaria)
PREMIUL PENTRU ARTA MANUIRII PAPUSILOR
Titlul: MARKETPLACE (PIATA)


Teatrul: Teatro Dei Piedi (Italia)
PREMIUL PENTRU ORIGINALITATEA SPECTACOLULUI DE ANIMATIE
Titlul: GONE WITH THE FEET (UNDE TE DUC PICIOARELE), un spectacol de Laura Kibel


Teatrul: Teatrul pentru copii si tineret Ariel din Targu Mures
PREMIUL PENTRU AUTENTICITATE ETNOGRAFICA IN SPECTACOLUL PENTRU COPII
Titlul: ZURINKA


Teatrul: Teatrul de papusi Gulliver din Galati
PREMIUL PENTRU VIRTUOZITATEA EFECTELOR VIZUALE
Titlul: CASTELUL DIN CARPATI, adaptare de Bogdan Dragulescu dupa Jules Verne


Teatrul: Gong din Sibiu
PREMIUL PENTRU RECONSIDERAREA TEHNICILOR TRADITIONALE TEATRULUI DE PAPUSI
Titlul: CENUSAREASA, adaptare de Dan Hândoreanu dupa Charles Perrault si Fratii Grimm


Teatrul: Compania Trule (Portugalia)
PREMIUL PENTRU INGENIOZITATE SI RITM IN ARTA SPECTACOLULUI DE ANIMATIE
Titlul: PUPPET VARIATIONS ON A MUSICAL THEME (Variatiuni papusaresti pe tema muzicala), un spectacol de Manuel Fernando da Costa Dias

Ioana și Silvia, mă bucură lectura și opiniile voastre!
Vă mulțumesc frumos pentru semne!

Trebuie să recunosc, Cornel, că posezi un talent de a mă face să zâmbesc (aici și la alte texte), pe de altă parte, să polemizez (la eseul tău pe teme sociale) sau să plâng (la una dintre poezii, știi tu care). O să încerc și eu să te fac să râzi, a venit Rudy și a făcut o traducere a lui \"Ivan Turbincă\" în rromani, pentru spectacolul nostru și a ieșit una cu \"bipuri\", tot la a doua frază, aproape, fapt pentru care Rudy se va întoarce și-și va \"revizui\" traducerea, deși așa cum este acum a ieșit la public, în premieră. Și lui nu i s-a părut nimic anormal. Mie îmi place cum sună \"Benga\" (înseamnă \"drac\") și multe alte cuvinte :)


Referitor la poezie, dacă așa spui, atunci nu regret că nu am renunțat la final (fiindcă mă tenta, drept să spun). Mulțumesc pentru treceri și cuvinte!
Cu stimă!

Mulțumesc pentru popas și păreri, Alexandru Dan, Ioana Geacăr și Teea mea! Și mă bucur că nu le-am scris doar pentru mine. Că aveam așa o impresie - pentru versurile astea. Mulțumiri! Cu stimă,

Vrăjitorea din ținutul de oz, alias, Adina Ungur.

Ahaaaaaaaaa! Te-am priiiiiins fotochiperule, paparazzo mic ce ești! (sper că știi de glumă. adică, eu știu că știi.)

Liviu, felicitări! Pe asta n-o bănuiam. Adică pasiunea ta pentru fotografie. Mă bucur să te știu și la o expoziție personală de foto (și mie îmi dau târcoale pasiunile astea pentru foto, ce mi-e mie ciudă acuma este că nu am un aparat mai bun, dar bun e și ăsta, îl iubesc, că-mi face pozele așa cum mi le face și facem echipă bună, zic eu).

Mi-au plăcut fotografiile, însă nu am cum să ajung la expoziție. Sunt și eu cititor al revistei sus amintite, mă bucur pentru tine, felicitări din tot sufletul!

Cu prietenie, Adina

O poezie de idei, sentiment și dispoziție, reușită! De idei, pentru că, evident, încape și puțină meditație sau cel puțin câteva trimiteri plastice, aici. Frumos ai surprins & definit esența într-o unică ipostază a cuprinderii! Și ce bine că am trecut pe-aici!

Frumos! Dincolo de descriptiv și atmosferă, mi-ar fi plăcut probabil mai multă prezență activă a sinelui poetic, dar nu e musai să inserezi, finalul rezolvă în mod insolit absența ta, te apropie și te inserează, acolo. Cititorul îți privește urma trecerii și adulmecă aroma de culori în ulei, de carne a mărului și de scândură, oprindu-se cu petrecutul tău într-un teatru, cu scena de scândură. Sincer, m-a prins! Poate recuzita, fluiditatea și migrația între tărâmurile artei și cele ale realității. Sigur că poți puțin să o mai îmbunătățești, însă textul este totuși o reușită.

Am remarcat în general atmosfera, cu toate metaforele ei, strofa a doua și finalul insolit, plastic, suprarealist și fermecător.

(Ai un micuț dezacord în strofa a doua, una dintre cele mai frumoase și s-ar cădea, după mine, un \"în\", după \"coroane\". Atenție, probabil că l-ai contopit pe \"șuvoaie\" cu \"șiroaie\" și a iesit hibridul \"șivoaie\" :) )