Poezie
un munte sau un elefant de granit
despre zădărnicie
2 min lectură·
Mediu
tu ești un elefant de granit, mi-a spus somalatha
în primăvara lui două mii doi, poate că m-aș fi speriat de sprâncenele ei
tuciurii, împreunate, dacă n-ar fi trebuit să o privesc cu ochi de om matur
figurând în lista grupului de artiști români
era rece în vallencienes și picioarele mi se tumefiaseră de oboseală
îmi imaginam cum aș deveni peste noapte un elefant indian
cu diademă și scăriță și cum ai fi și tu, acela africanul,
cu urechile mari, ridicate în aer
pe tărâmuri străine am simțit prima dată cât îmi lipsești
și că într-adevăr începusem ceva cu tine
să nu râzi niciodată, la noi sunt animale sfinte, acestea
îmi spunea somalatha, vedea prin ochii mei sau îmi ghicea,
nu pot să-mi dau seama în ce
ești un munte cu iubirea ta cu tot, ai grijă
că tot ce-ai plămădit se va surpa, chiar și iubirea ta
o să vină un vulcan și-o să te sculpteze în piatră de granit
ai timp să renunți, numai șarpele o să te urce
căci munte prea înalt, nestrăbătut o să-ți rămâi
fugi de-aici indianco, i-ar fi spus copiii răi, numai că eu zâmbeam
cu gândul la bunica și poveștile ei cu elene și constantini, împărații călători
m-am întors acasă și copiii nu m-au mai văzut vreodată
telefoanele au amuțit, cutremurele s-au întrecut în balcani
tsunami a răsturnat apa și pământul, de trei ori m-au tăiat de la mijloc
și dragostea noastră a murit
numai ce-au trecut cinci ani și într-una din zile mă oglindeam în apa pârâului,
m-am văzut la o oră însemnată, când fără să vreau am pomenit-o pe somalatha
dintr-un munte am rămas un simplu elefant de granit
cu spinarea găurită de-un șarpe,
pe care, somalatha avea dreptate, se pare că la piept
l-am încălzit
![](\"http://www.timpul.ro/clubt/gallery/ea2a847d1d1c1368fcd270213a7e636e.jpg\")
(Foto: Adina Ungur)
în primăvara lui două mii doi, poate că m-aș fi speriat de sprâncenele ei
tuciurii, împreunate, dacă n-ar fi trebuit să o privesc cu ochi de om matur
figurând în lista grupului de artiști români
era rece în vallencienes și picioarele mi se tumefiaseră de oboseală
îmi imaginam cum aș deveni peste noapte un elefant indian
cu diademă și scăriță și cum ai fi și tu, acela africanul,
cu urechile mari, ridicate în aer
pe tărâmuri străine am simțit prima dată cât îmi lipsești
și că într-adevăr începusem ceva cu tine
să nu râzi niciodată, la noi sunt animale sfinte, acestea
îmi spunea somalatha, vedea prin ochii mei sau îmi ghicea,
nu pot să-mi dau seama în ce
ești un munte cu iubirea ta cu tot, ai grijă
că tot ce-ai plămădit se va surpa, chiar și iubirea ta
o să vină un vulcan și-o să te sculpteze în piatră de granit
ai timp să renunți, numai șarpele o să te urce
căci munte prea înalt, nestrăbătut o să-ți rămâi
fugi de-aici indianco, i-ar fi spus copiii răi, numai că eu zâmbeam
cu gândul la bunica și poveștile ei cu elene și constantini, împărații călători
m-am întors acasă și copiii nu m-au mai văzut vreodată
telefoanele au amuțit, cutremurele s-au întrecut în balcani
tsunami a răsturnat apa și pământul, de trei ori m-au tăiat de la mijloc
și dragostea noastră a murit
numai ce-au trecut cinci ani și într-una din zile mă oglindeam în apa pârâului,
m-am văzut la o oră însemnată, când fără să vreau am pomenit-o pe somalatha
dintr-un munte am rămas un simplu elefant de granit
cu spinarea găurită de-un șarpe,
pe care, somalatha avea dreptate, se pare că la piept
l-am încălzit
(Foto: Adina Ungur)
065.314
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adina Ungur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 298
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Adina Ungur. “un munte sau un elefant de granit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-ungur/poezie/223306/un-munte-sau-un-elefant-de-granitComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CCO indienizare a unei suferințe a cărei trompă se usucă atunci când se privește în punctul din fruntea șarpelui sâsâind cu granit din pântecele pustiit de muntele găurit de crucea telefoanelor tumefiate de atât sunat în urechile mari ale vulcanului rămas fără lavă.
Cronologizarea acțiunii adaugă un aer de matematizare-autenticizare a emoției!
Una din cele mai frumoase poezii citite aici!!!! Felicitări!!!!!!
Cu drag,
Constantin, fără Elena:)
Cronologizarea acțiunii adaugă un aer de matematizare-autenticizare a emoției!
Una din cele mai frumoase poezii citite aici!!!! Felicitări!!!!!!
Cu drag,
Constantin, fără Elena:)
0
IPam mai incercat sa las un comm aici si am esuat, mai fac un exces de gindire, mai scurt :)
textul acesta are ceva de alegorie in el: cam toate cuvintele cheie sunt folosite cu alte sensuri decit cele obisnuite. atmosfera se tese linistit pe un fond al trecutului, aproape oniric. trimiterile mitologice (pe undeva in credintele hinduse, egiptene) se remarca usor. si asta mai ales prin cuvinte de felul: munte, elefant, oglindire, piriu si mai ales, sarpe.
tare frumos...
textul acesta are ceva de alegorie in el: cam toate cuvintele cheie sunt folosite cu alte sensuri decit cele obisnuite. atmosfera se tese linistit pe un fond al trecutului, aproape oniric. trimiterile mitologice (pe undeva in credintele hinduse, egiptene) se remarca usor. si asta mai ales prin cuvinte de felul: munte, elefant, oglindire, piriu si mai ales, sarpe.
tare frumos...
0
CM cel mai frumos vers:
,,într-una din zile mă oglindeam în apa pârâului,,
poate ca nu este pe firul principal al ideii dar fiecare are gusturi si gusturi, reciesc totul si iarasi ma opresc la acest vers, face parte dintr-o clasa superioara de poezie
( sugestie legata de mentiunea fotografiei: fotografie realizata de mine)
,,într-una din zile mă oglindeam în apa pârâului,,
poate ca nu este pe firul principal al ideii dar fiecare are gusturi si gusturi, reciesc totul si iarasi ma opresc la acest vers, face parte dintr-o clasa superioara de poezie
( sugestie legata de mentiunea fotografiei: fotografie realizata de mine)
0
AUAdrian Firică, mulțumesc pentru trecere, ba am să-ți dau o oglindeală mai devreme de cinci ani :), uite-așa fiindcă mi-ai zis, mulțumesc că nu râzi de mine, dar de încălzit, l-am lepădat de multă vreme, că altfel n-aș fi putut să scriu despre asta. Oricum, are ceva vechime, poezia. Mulțam și... trec eu.
Inconstantin - ce fain ți-ai zis - drăguță constatare, printre sintagme și versuri! Mă bucur că ți-a plăcut, eu de fiecare dată zic că rolul și rostul poeziilor e îndeplinit atunci când un singur cititor o place. Și mă bucură să descopăr că s-a întâmplat să placă. Mulțumesc că nu ai ținut părerea doar pentru tine.
Costin, din nou mă trezesc că vreau să scriu poezie și dar mă curentează cuvintele a proza care se pare că e cea mai adâcă iubire, chiar dacă nici de poezie nu pot încă spune că aș fi divorțat. Mă bucur că ți-a plăcut.
Foarte bună observație, Ioana, uite ce-nseamnă un ochi de filolog. Da, am cochetat între alegorie și realism, oniric, mitologie și inserând pe ici pe colo câte un limbaj de \"povestitor\" am rescris o istorioară trecută. Și bine că nu mai e prezentă, episodul Vallencienes și adiacentele lui m-au făcut multă vreme să tac. Mulțumesc pentru trecere!
Cornel, despre \"oglindire\", ți-a plăcut, pentru că fiind o trimitere, cu siguranță ai descifrat simbolurile ei. Mă temeam puțin de acel vers, chiar mă temeam să nu fie un loc comun, însă cred că în context, nu mai rămâne vorba despre asta, mă tot întorceam eu chiar la acel vers, cu gândul să-l modific, dar dacă spui că îl găsești a fi potrivit, cred că voi lăsa poezia așa cum este.
Mulțumesc pentru sugestie, ai dreptate, nu era bună notația, am ales una mai simplă, între ceea ce ai spus tu și formula inițială. Mulțumesc
Inconstantin - ce fain ți-ai zis - drăguță constatare, printre sintagme și versuri! Mă bucur că ți-a plăcut, eu de fiecare dată zic că rolul și rostul poeziilor e îndeplinit atunci când un singur cititor o place. Și mă bucură să descopăr că s-a întâmplat să placă. Mulțumesc că nu ai ținut părerea doar pentru tine.
Costin, din nou mă trezesc că vreau să scriu poezie și dar mă curentează cuvintele a proza care se pare că e cea mai adâcă iubire, chiar dacă nici de poezie nu pot încă spune că aș fi divorțat. Mă bucur că ți-a plăcut.
Foarte bună observație, Ioana, uite ce-nseamnă un ochi de filolog. Da, am cochetat între alegorie și realism, oniric, mitologie și inserând pe ici pe colo câte un limbaj de \"povestitor\" am rescris o istorioară trecută. Și bine că nu mai e prezentă, episodul Vallencienes și adiacentele lui m-au făcut multă vreme să tac. Mulțumesc pentru trecere!
Cornel, despre \"oglindire\", ți-a plăcut, pentru că fiind o trimitere, cu siguranță ai descifrat simbolurile ei. Mă temeam puțin de acel vers, chiar mă temeam să nu fie un loc comun, însă cred că în context, nu mai rămâne vorba despre asta, mă tot întorceam eu chiar la acel vers, cu gândul să-l modific, dar dacă spui că îl găsești a fi potrivit, cred că voi lăsa poezia așa cum este.
Mulțumesc pentru sugestie, ai dreptate, nu era bună notația, am ales una mai simplă, între ceea ce ai spus tu și formula inițială. Mulțumesc
0
câtă vreme speli toate păcatele
încălzește-l la piept
în ore-nsemnate