Pastelul orașului

Frumos! Dincolo de descriptiv și atmosferă, mi-ar fi plăcut probabil mai multă prezență activă a sinelui poetic, dar nu e musai să inserezi, finalul rezolvă în mod insolit absența ta, te apropie și te inserează, acolo. Cititorul îți privește urma trecerii și adulmecă aroma de culori în ulei, de carne a mărului și de scândură, oprindu-se cu petrecutul tău într-un teatru, cu scena de scândură. Sincer, m-a prins! Poate recuzita, fluiditatea și migrația între tărâmurile artei și cele ale realității. Sigur că poți puțin să o mai îmbunătățești, însă textul este totuși o reușită.

Am remarcat în general atmosfera, cu toate metaforele ei, strofa a doua și finalul insolit, plastic, suprarealist și fermecător.

(Ai un micuț dezacord în strofa a doua, una dintre cele mai frumoase și s-ar cădea, după mine, un \"în\", după \"coroane\". Atenție, probabil că l-ai contopit pe \"șuvoaie\" cu \"șiroaie\" și a iesit hibridul \"șivoaie\" :) )

mulțumesc de comentariu,apreciere și atenționare

vă mai aștept
PG

cu toate sensurile inițiale trecute în forme: \"într-o rochie albă orașul apare fardat / cu clopoței și brazi fară sânge\", \"drumul cel bun / al magilor cu taxele plătite\", \"un măr frumos de un roșu mort creat / îl cumpăr din livada unui tablou\".
Un Crăciun pe care îl re-creezi, adaptat și nu prea, la AZI.
E acel Crăciun pe care ni-l putem asuma.
Adela