Poezie
un-pi-tic-pa-te-tic
sau despre `acces`
1 min lectură·
Mediu
o, dar dacă aș fi așa cum te străduiești tu să mă imiți
aș locui, știe toată lumea, unde
drăguțul de tine, o, cum cazi în genunchi să primești atenția ălora, înalților
o, da. dar eu locuiesc în mine
de-aceea mă plimb fără griji pe străzile orașului meu, noaptea, adică
chiar locuiesc în mine
aici e cel mai greu de ajuns
porcule de cerneală, nici măcar simpatică
mai termină cu mima de trei lei, că devii și mai plat
ți se șoptește din culisă, accesul e interzis aici, dar știai
ia niște lecții de urbanizare, mimează o cheie sau fă și tu ceva
că bietul de tine, nici la pantomimă nu ești bun
o, piticule
023.277
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adina Ungur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Adina Ungur. “un-pi-tic-pa-te-tic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-ungur/poezie/220797/un-pi-tic-pa-te-ticComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LPLPLucian Preda✓O fi vorba de un repros in ultima strofa si poate de-aia nu-i inteleg sensul in schimb mi-a placut prima strofa e ca si cum ti-ai gasit linistea hoinarind usor prin tine fara frica de intuneric.
0
AULucian Preda, mă surprinde că ți-a plăcut! E un fel de \"personal\", puțintel criptic și încerca să fie, după cum sesizai și tu, ceva mai mult decât un reproș. Oricum, dacă va trece piticul pe-aici, va înțelege cât este de penibil. Dar ce-o să fac daca nu are suficientă perspicacitate?!
0