Adina Ungur

Duminica, 13 august 2006, incepand cu ora 21, Radio Logos va prezenta o discutie despre literatura actuala si despre revista Argos http://www.revistaargos.tk/: Cosmin Dragoste in dialog cu

trecea acest elefant supradimensionat cu picioarele lui butucănoase peste plapuma de pământ sub care ne împărțeam unul altuia trupurile eram în vremea regăsirii, unde tu te pliai pe mine iar eu îți

s-ar putea spune că e una ca toate celelalte numai că eu nu am cum să uit toamna aceasta când tata a venit acasă îmbătrânit și tăcut cu genți mari despachetând caftanuri și marochinării din el

ți-a ieșit taina din mormânt și m-a lovit în țeastă cu ascuțișul ei de buzdugan m-am prăvălit am zăcut de la mine până la cer am iertat niciodată nu-mi va mai fi altceva decât dor și

când întâlnesc cuvântul îmbrățișare nu pot să nu mă gândesc la tine și la ce a rămas după ce te-ai culcat sub palmieri singur fără noi în fiecare patru iulie racii se dau la fundul apelor

unii oameni nefericiți arată chiar bine te uiți la ei și habar nu ai cât îi doare și ce și cum poate că au firi mai dificile și de aceea nu vor să se lase discriminați e bine să nu-i vezi când

Un anotimp al licuricilor întins pe palma sorții Fiind puși la un moment dat în situația de a ne întreba care este anotimpul licuricilor și cum este el, am fi tentați, desigur, să spunem că nu

Poate pentru că am crescut într-o curte sub bolta celui mai frumos copac pe care l-am văzut vreodată sau poate, nu! Dar îi iubesc și îi port cu mine! Copac Fremătând Eu trăiesc în pământ și sunt

curtea care mi se face vine pe spinări de elefanți și picioare lungi de flamingo cu bărbați cruzi dar și copți pe acele spinări să mă tenteze vine ea atunci închid ochii las

mie nu-mi păsa niciodată te uitai la ele așa de parcă ar fi fost un fleac dar mie nu-mi păsa îți cumpăram în fiecare an sânziene să-ți fie de noroc să-ți fie de vise împlinite fiindcă

domnișoara e cu leucoplastul de hârtie, insista tânărul cu mâinile de catifea, știa cât de urât mă irit la felurite soiuri de adezivi și substanțe bizare colate direct pe piele, știa că nu mint și

orawa din piept am un violoncel în piept am o oerchestră în sept am un dirijor între creieri am un miliard de greieri orawa din sânge îmi trece orawa prin sânge chiar acum un râu turbat în care se

aș putea să-ți arăt că nu suntem decât un joc de puzzle pe tabla neantului doar că nu fiecare victorie își culege revers în cădere cum nu fiecărei căderi i se alătură consecutiv un urcuș unul

în copilărie, mă deranjau genele care băteau pe lentilele de ochelari luam frumușel foarfeca și țac, le tăiam, nu face asta, mă certau părinții în van numai povestea bunicii mă oprea, privirea ta

dintre cele ce nu pot uita sunt o pereche de mâini cu brațe subțiri albe translucide aproape osoase mâini lungi și înguste cu degete puțin strâmbate și unghii pitice cu falangele

Imediat ce ne-am întors acasă, ele au fost târâte și aruncate în închisoare. Ni s-au gâtuit vocile, după aceea. Peste orașele noastre s-a întins, ca o molimă, tăcerea. Copiii nu m-au mai