Adina Ungur

Dragă Victor,

ca să vezi cum e viața uneori, dacă mi-ai fi spus asta pe vremea cenaclurilor, nu te-aș fi crezut sub nici o formă, nici măcar că o să ajung vreodată să scriu o singură poezie de sorginte! Pe vremea aceea nu-mi plăceau poeziile de dragoste! Nu le citeam, mi se păreau patetice, nu simțeam nici un fel de atracție față de ele, nu și nu. Îmi era rușine să recunosc treaba asta în public, fiindcă mi se părea că eu sunt puțin cam sucită, așa că mă jenam să spun și nici nu cred că am spus-o vreodată până acum, dar mă feream de ele, fiindcă pur și simplu nu-mi plăceau. Ca dovadă, în plachetuța de debut, nu am nici o poezie de dragoste! Prima pe care am scris-o, de dragoste, a avut succes, apoi au curs pur și simplu, cam de prin 2002, cred, încoace, bineînțeles, cu opriri și alternări, iar acum, iată că am un spor grozav la a le scrie, cu toate că structura mea nu simțeam că merge spre asta, adică, nu sunt de felul meu o \"trubadură\" și o \"aventuroasă\", dimpotrivă, dar uite! Concluzia ar fi că din nou viața, pac, mi-a tras una în cap și mi-a dat o lecție, ca să nu mai afirm sus și tare că \"eu nu, niciodată...\" :). Și probabil că în lipsa iubirii, nu aș fi scris despre și cu ea, fiindcă iarăși vin și spun, chiar dacă mă repet, că una din principalele condiții ale artistului este aceea de a fi sincer și de a scrie/crea, despre ceea ce cunoaște el cel mai bine. Cam asta e cu poezia de dragoste, mă gândeam că poate ar trebui să mă opresc, fiindcă uite, nici nu a început bine anul și eu deja am scris mai bine de 10 poezii, am un spor, extraordinar. E un preaplin care se tot revarsă. Îți mulțumesc frumos pentru vizite! Cu aceeași prietenie!

Victor, mă bucur că ți-a plăcut, chiar și cu micile înjurături, iar motivația cred că vine de la firescul trăit în realitate și transpus în text. Cred foarte mult în sinceritate. Și, simt întocmai ca atunci când interpretez un rol și în momentul scrierii unui text, dacă va plăcea sau nu, dacă am dat din mine suficient, noi zicem, \"un actor simte când a convins publicul\" și asta cred că se aplică și la scriitori. Fiindcă eu am cam dat din mine, în poemul acesta! Îți mulțumesc mult pentru aprecieri! Cu prietenie!

Ioana, nu pot decât să mă bucur atunci când cineva rezonează la textele mele, iar faptul că ai și spus, a ajuns acolo unde trebuia, adică la mine, ca autor al lui. Mulțumesc!

Iann, mă bucur că ți-a plăcut și mie mi-au plăcut omuleții de zăpadă, :) mulțumesc!

Ecaterina, iarăși mă impresionezi, e o remarcă bună cea cu \"și\"-urile, mă mai gândesc la ea, oricum, mă bucur că ai prins din zborul scrierii finele în care chiar nimic din cele din afara noastră, nu mai contau/contează. Ingenioase analize faci, îți mulțumesc!

Emilian, mă bucur că ți-a plăcut exact versul acela de care mă temeam, fiindcă e oarecum prima obscenitate sau primul text mai deochiat pe care îl scriu. Dar asta e, e din realitate, așa am și vrut să sune, natural și firesc. Mulțumesc!

Ligia, mulțumesc pentru remarcă, e confortabil să știi că ai plăcut chiar și atunci când ai tras o înjurătură, chiar două. Glumesc, asta e, asta am simțit. Mulțumesc mult!

Cornel, mulțumesc, fiecare părere e importantă pentru mine, fiecare cititor, fiecare regăsire, apreciere sau critică. De aceea îți mulțumesc, semnele ajung până la mine. Cu stimă!

La multi ani, Ioam Marginean, multumesc pentru comentariu. Ma bucur ca regasesti ritmuri de tango in poezie. Asa s-a si vrut. Numai bine!

Victor, ma bucur ca te-au ajutat sedintele acelea de cenaclu. Da, tu erai deja un poet si imi amintesc clar cand ai citit, insa nu si despre ce s-a comentat atunci, doar ca am ramas placut impresionata de lectura. Asa ca voi recupera, recitindu-te aici, chiar ma bucur ca ai aparut pe site.
Eu sunt cea mai veche dintre clujeni pe aici, de prin 2001 pe poezie.ro, m-am refugiat in calculator si net si uite, sunt deja atat de dependenta de ele, incat in vara intr-o tabara de creatie, cand am incercat sa scriu poezie pe hartie, foarte greu m-am readaptat la scrisul cu pix sau stilou. Chiar n-as fi crezut ca o sa mi se intample vreodata asta, mi s-a parut ciudat. Ce bine ca ai adus vorba, chiar voi reposta poezia, in amintirea cenaclurilor de joi si ca un indemn pentru a ne face auziti si cunoscuti mai departe, noi poetii clujeni! Te-am regasit cu bucurie!

Ioana, cat ma bucura ca ai simtit ce trebuia, inseamna ca reuseste si transmite. Multumesc ca te-ai oprit, citit, comentat. Numai bine!

Mulțumesc frumos pentru cuvinte și tango, Dana!

Ah, da, Al Pacino e grozav în secvența tangoului din film, iar \"Parfum de femeie\" este chiar un film bun. Impresionant dansul. Nu mai știu dacă atunci am auzit pentru prima dată \"Por una cabeza\" sau într-o altă interpretare, dar știu că simt cel bine variantele cu acordeon. Deși, și cele cu pian, au dramatismul lor. Acest tango, pentru a-și împlini ritmul și emoția, are nevoie de cel puțin un violoncel, pentru tonurile grave, mai ales rupturile de ritm din refren în tandem cu o vioară pentru linia solo a primei părți și un acordeon de acompaniament, mai ales pentru refren. E scrisă pentru a fi interpretată în cvartete, se cântă și la pian și la chitară, și la harpă, chiar și cu vocea (Carlos Gardel), însă varianta în violoncel, vioară și acordeon este cea mai pe unda mea. Aș putea să ascult non-stop, ore în șir melodia asta.
Ah, ce frumoasă e! Și desigur, abia aștept să o și dansez. :) Mulțumesc Dana, la mulți ani!

Ecaterina, mă impresionezi cât de frumos mi-ai scris! Uite și de aceea am să te urmăresc, că ai primit atât de frumos în suflet aceste unde scrise sau cântate în ritm de tango. Culmea, am făcut dans de societate, dar nu tangoul era preferatul meu, ci valsul, probabil că nu-mi găsisem încă melodia și ritmul preferat. Mulțumesc frumos pentru comentariu-părere!

Ioana, mă bucur că ți-a atins corzi sensibile acest tango-poem, e al iubirii, nici nu se putea altfel. Și eu mă regăsesc de multe ori la tine, mulțumesc că ai trecut și lăsat un gând, al mulți ani, cu drag!

Wow, da! E poezia \"Vis șamanic\", din primul volum, care era atunci doar manuscris. Îmi amintesc acum, da! Cenaclul se ținea la Casa Municipală de Cultură și apoi la sediul USR o vreme, până s-a răsuflat de tot. Ce păcat!

Mulțumesc frumos că mi-ai reamintit! Ia să o caut eu și dacă nu o am postată, să o aduc aici. Dar ce memorie bună ai! Și eu care credeam că nu mă mai știe nimeni de pe vremea aceea! :) Ia uite, că am găsit-o.

Vis șamanic
poezie [ ]



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Adina Ungur [Adina Ungur]

2003-03-21 | |



Mă fură, mă zboară cu ei
cocorii cu aripi de fier.
Îmi aduc și copacul în cer
trec dincolo de efemer.
Vorbesc cu nori
și cu zei,
prin aura ochiului trei.

Trec și prin lumea a patra
iradiind,
vin cu piatra...
s-ajung printre semenii mei.

Dar nu-mi amintesc de cocori,
de ce-am adus dintre nori...

Aud cum vorbesc porumbei:
înțeleg ce-și spun între ei!
Incep să percep vechiul zbor:
învăț să devin mai ușor
s-aduc minuni alor mei
prin aura ochiului trei!


[Adina Ungur, \"Petale de zãpadã\",
Editura Mușatinii, Suceava, 2000]

________________________________________________________
Uite că m-am înveselit pe seara asta.
Cu bine, Victor!

L-aș șterge pe \"care\" din primul vers - cere un alt tip de construcție, în rest m-a prins, are rotundul pe care îl folosesc și eu când pornesc la drum. Plastic, surrealist, cu trimiteri și întoarceri. Cu Hansel și Grettel. Da.

Ioana, mulțumesc de părere! Cu bine, în noul an! La mulți ani!

Erika, la mulți ani, cu împliniri și ție, cu drag! De unde știai că-mi plac ceasurile vechi? :) Să ne fie bine în noul an! Cu drag!

Dana, adevărat grăiești, că eu chiar văd cuvintele și spațiile în cifre și forme geometrice. Nu mă străduiesc, așa le văd eu. Mă bucur că te-ai oprit la ceas de cumpănă între ani pe la poeziile mele, cu drag îți urez și eu să ai parte de un an bun, cu tot ce îți dorești, sănătate și împliniri! Cu drag!

Ecaterina, ce frumos mi-ai spus tu despre poezie! Nici nu credeam că se va opri cineva la ea. Mulțumesc frumos pentru opinie și trecere! La mulți ani!

Petruț, mulțumesc de trecere și sugestie! Di păcate, nu pot renunța la ce-mi spui, acelea pentru mine sunt cele mai importante cuvinte din poezie. Dacă te uiți în profil vei găsi că sus-departe e o parte din crezul meu, iar strigătul demn al singurătății, iarăși e ceva ce face parte din mine, nu am cum. Sigur, părerile și sugestiile sunt binevenite oricând și dacă ele concordă și cu ceea ce semnifică al textului conținut, operez în text. Aici, nu pot. Mulțumesc, la mulți ani!


Nicolae, mă bucur că ai observat legătura fotografiei cu textul, exact așa este, cum spui! Și eu îți mulțumesc de cuvinte și adăstare și că în general nu eziți să citești și să spui. La mulți ani!

Așa este, Emil! Ah, dar ce frumos și poetic ai spus-o! Mulțumesc, așa voi și face! La mulți ani!

Liviu, ca întotdeauna, mă onorează trecerea ta, am și revizuit poezia, mulțumesc pentru părere. Nu deranj, dimpotrivă, ești întotdeauna bine venit! La mulți ani!

Cristi, da, atenția la detaliu este ceva de care nu mă dezic nici în viața de zi cu zi. Mai treci, că și eu mai trec pe la tine. :) Mulțumesc pentru trecere și părere. La mulți ani!

Mulțumesc frumos Ioan, este, da, rotund, aproape toate sunt, bună observație!

Radun, :) în poemul ăsta, Adam a fost primul, în altele, cu alte mituri poate fi și Cupidon, printre cele mai vechi entități din istorie, însă acolo nu va mai apărea Adam. Doar dacă aș face o compilație șmecheră între unele și altele, cine știe. Săgețile lui sunt un fel de prelungire, extindere a obiceiurilor arhaice ale bărbatului. Multumesc frumos, ma simt foarte incantata ca am scris poemul acesta!

Răzvan, ce frumos mi-ai scris, ai dreptate! Adamul și Eva din noi!

Nu este rea, dar are prea multe abstracțiuni. Dacă ai fi combinat cu intervenția ta mai frustă în text, cred că ar fi avut un efect mai puternic. Alrfel, e destul de dificil să ni le imaginăm pe toate aceste non-entități, care pot prinde formă, personificare. Finalul e bun, dar de pildă, nu pot vizualiza concret și îmi obturează imaginea care încearcă să se contureze sintagme ca: \"silabele roșii ale stărilor\" dacă făceai o combinație imagistică de genul: \"măselele roșii ale tăcerii\", realizai o imagine, altfel, e dificil. \"Eroarea cu chip incert\", e din nou neexpresivă, dacă spuneai \"tâmp\", de pildă în loc de \"incert\", mai dădeai un pic de contur.
Îți propun să-l refaci, încercând să și \"vezi\" scena fluidă, că merită. Ar putea ieși ceva bun.

O femeie dig, o femeie flux și reflux, așa îmi arată poezia aceasta, pe cea care o scrie. Și senzația de familiar a Porților de Fier, (pe care, bunicul meu, ca inginer șef al șantierului, le-a construit cândva), te coboară din spațiul imaginii femeii întinsă suprarealist peste râu, la cea a locației existente, precise, reale. Îmi pare o poezie reușită prin forța imaginii create!

Valeria, îți mulțumesc pentru că ai adus în atenție o carte scrisă de de mult, care, așa cum spui, se apără singură se topește și reînvie din cenușă! Îți mulțumesc, de asemenea, că mi-ai făcut onoarea de a-l invita pe domnul Marius Tupan la lansarea volumului meu, la București, în toamna aceasta. Un frumos cadou și tulburătoare mi s-a părut vestea de acum! Anul acesta 2007, parcă a exagerat cu oamenii pe care i-a luat! Regret și eu pierderea lui prematură din rândurile noastre, să se odihnească în pace!

Cunosc atât de bine această tristețe, mă cutremură și eu i-am vorbit mamei și încă îi vorbesc în versuri, în speranța că încă, de undeva, mă aude. Să aibă iertare și pace! â

Nu cred că e doar empatia de vină, ci cu adevărat, între ultimele tale poezii, e cea mai plină de expresie a sentimentului, chiar și a formei. Stimă! Numai bine!

Ahaha, quelle image!

Expresiv, vizualualul-olfactiv al albului jupuit în pădure! Eu am văzut o balenă, deși carnea înotătoarelor nu are seu, dar poate fi albă. De om, în nici un caz, seul este galben și arată oribil. Oricum, e o ființă-gigant, destul de pură, din punct de vedere al obiceiurilor alimentare. Poate fi o reprezentare mitologică, deși nu aș vrea asta. În nici un caz nu aș vrea să fie un înger! Mai degrabă un animal eșuat sau ucis pe ascuns sub primul strat împădurit al unui petec de pământ. Eu zic să duci mai departe imaginea aceasta, dacă aș fi fost în locul tău, nu o lăsam, până nu o trăgeam de cuvinte și o făceam o mică povestire în proză. Are stofă! Și e absolut simbolistă. De aceea, nu mă împac nu știu cât de bine cu finalul, deși îmi place, dar știu cât de bine ar merge să duci un pic mai departe poemul de mai sus, pentru care, sincer, te felicit!

Păi, o asemenea carte cu epigrame vreau și eu!
Păi, am să rog pe cineva care este din București să mi-o procure de la Librăria Eminescu, acolo unde se află pentru vânzare și volumul meu.
Te felicit din tot sufletul, Sorin Olariu, ești un epigramist profesionist, în urmă cu mulți ani, la Eterna Epigramă, când am asistat la gala premiilor, sincer de tot, fără să te cunosc, mi-au plăcut cel mai mult epigramele tale, dintre sute. Asta spune multe. Iar antologia aceasta cred că e bestială! Felicitări! Cu stimă!

Adrian, daca e așa cum spui, atunci poezia, chiar seamănă bine cu mine. Are înfățișarea unui aparent calm, când înăuntrul cuvintelor e cu adevărat un tumult. Mumțumesc pentru apreciere!

Răzvan, cu adevărat este așa cum spui și mă bucur că te-ai oprit la \"izvor\", cam asta ar trebui să luam și să trăim la maxim în viața aceasta scurtă, însă ne pierdem în detalii, care uneori au o amploare și o recurență negativă. Mulțumesc pentru că mă citești! Și eu trec pe la tine, chiar dacă mai mult tac, decât exprim.

Emil, îți mulțumesc pentru părere și observație, e și aceasta o chestiune de feeling sau gust, stilul lirei. Însă eu am scris-o, dacă mă crezi, cred că în nici un minut și am dorit să fie simplă de tot, să meargă direct, fără alte \"floricele\" exact acolo unde trebuie. Nu am mai ținut cont de \"estetizări\" sau \"poetizări\" excesive, am mers, cum merg mai întotdeauna, direct pe trăire, emoție, autenticitate a ideii. Dacă sună puțin disonant în exprimare este tocmai ca să arate firescul și mai puțin artefactul sau chiar deloc, dacă e posibil. Mulțumesc că te-ai oprit!

Leonard, mă bucur că ai văzut asta și că ai spus-o! E în total acord cu mine și e foarte bine că a zis-o altcineva! Mulțumesc pentru că mă citești!

Mulțumesc Radun. Este strada Republicii, cea care leagă Centrul de cartierul Zorilor. Pentru mine strada asta e ca nici o alta. numai bine!

Hello Leonard, bucuroasă de vizită și că ai sesizat nuanța grafiei, din păcate, hainele cele negre chiar există și am senzația că doliul acesta, nu cel al hainelori, ci cel cuprins în ele nu se mai termină niciodată. Bună sugestia ta, cauză pentru care, iată că mă voi pune să scriu o variantă a poeziei. Bine că ai trecut! :)

George, mai ales când suntem copii avem cel mai mare acces la ea. Uitarea e utilă și chiar își face treaba de minune în cazurile negative. Când trece dincolo și se instalează și pentru cele pozitive e rău, fiindcă putem fi fericiți și să uităm că suntem. Numai bine!