Eroarea

Nu este rea, dar are prea multe abstracțiuni. Dacă ai fi combinat cu intervenția ta mai frustă în text, cred că ar fi avut un efect mai puternic. Alrfel, e destul de dificil să ni le imaginăm pe toate aceste non-entități, care pot prinde formă, personificare. Finalul e bun, dar de pildă, nu pot vizualiza concret și îmi obturează imaginea care încearcă să se contureze sintagme ca: \"silabele roșii ale stărilor\" dacă făceai o combinație imagistică de genul: \"măselele roșii ale tăcerii\", realizai o imagine, altfel, e dificil. \"Eroarea cu chip incert\", e din nou neexpresivă, dacă spuneai \"tâmp\", de pildă în loc de \"incert\", mai dădeai un pic de contur.
Îți propun să-l refaci, încercând să și \"vezi\" scena fluidă, că merită. Ar putea ieși ceva bun.

Sunt recunoscător pentru comentariul vast și interpretarea obiectivă.
Se vede, în spatele fațadei de piele, criticul din tine care judecă dimensiunea poeziei cu mijloace pertinente și juste.