și

Raurile astea m-au dus cu gandul la cele cinci rauri din adancurile Greciei Antice. Fiecare cuvant aici parca are un mit, o idee persuativa. Mi-a placut.

Adelina,
E destul de pansionant să citești așa ceva. Ai luat un ritm riscant de abrupt încă din start însă îl stăpînește cu cu o mînă (scriitoare) sigură, ca să mă aduci la final să-ți spun cu toată sinceritatea bravo pentru aceste rînduri:

\"râul e puternic
am îndiguit râul
i-am construit porțile de fier
și apoi am oprit mâinile-ochii-cuvintele-buzele
să nu mai deschidă vreodată ce era de închis
fiindca m-ar strivi revărsarea
m-aș pierde
în apele ce ar inunda\"

Felicitări!

Cristi, multumesc de trecere si de cuvintele tale. te mai astept.

Nicolae, multumesc pentru aprecieri. ma bucura intotdeauna trecerea ta.

O femeie dig, o femeie flux și reflux, așa îmi arată poezia aceasta, pe cea care o scrie. Și senzația de familiar a Porților de Fier, (pe care, bunicul meu, ca inginer șef al șantierului, le-a construit cândva), te coboară din spațiul imaginii femeii întinsă suprarealist peste râu, la cea a locației existente, precise, reale. Îmi pare o poezie reușită prin forța imaginii create!

multumesc, adina. comentariul tau ma sprijina, acum, la un punct de subrezeala.