iubirea a tăcut

parca iubirea tace, obosita de locuirea *personalitatilor* multiple...idei interesante...imbracate in (uni)forme efemere...

remarc câteva reflexii ale gândului, bine așezate,asupra pronumelui reflexiv care încheagă mesajul dându-i valențe noi în interpretarea cititorului

/\"noi\" s-a preschimbat, celulă cu celulă, în \"ei\", \"el și ea\", \"eu și el\"
pe \"voi\" l-au scos din vocabular celelalte pronume, fiind prea dureros
\"eu\" a trebuit să fie ucis

totul ar fi ajuns de neînțeles dacă n-ar fi rămas \"tu\", întotdeauna, acolo. /

cu sinceritate,
teodor dume,

ioana matei, multumesc pentru trecere si semn. m-am straduit sa le dau o forma (ideilor/gandurilor) nu stiu cat am reusit.

teodor dume

multumesc pentru punctarea a ceea ce ti-a atras privirea. imi ajuta intotdeauna sa stiu ce ajunge \"dincolo\" din ce este \"aici\"

uite chestie. am scris un comentariu și s-a șters. asta e. sper să mai reușesc să-l mai scriu o dată. spuneam că am apărut de două zile pe site-ul ăsta. am văzut comentariul pe care l-ai făcut la pseudo-textul meu și am realizat că aici chiar există interrelaționare. nu credeam că o femeie poate scrie poezie cât de cât interesantă. ei bine, nu-mi place să recunosc, dar e o poezie care chiar mi-a plăcut. dulce și nocivă, puternică și adâncă. intensă. n-am mai \"dumicat\" de foare mult timp poezie, dar e un stil aici care aruncă poezia în eseu. îmi place.
nu sunt critic, nu știu cu ce se mănâncă treba asta. așa că, dacă rezonez cu ceva îmi place, dacă nu, nu. fără ezitări. deci....îmi place. voi reveni.
spor la publicat. sau, mă rog, la postat.