Adrian Constantinescu

Vreau ca rândurile de mai jos să fie un răspuns la acel „greșit” , deși nu cred că îndrumările dumneavoastră făcute textului meu „Pentru președinte” așteptau sau vizau așa ceva. De la bun început,

Eu când mă trezesc dimineața nu mă duc prima dată la baie. Nu mă duc nici în bucătărie să-mi fac un ibric de cafea. Eu-mi trag ceva pe mine dacă e frig afară. Îmi dau seama dacă e frig afară după

Mă așez la o terasă mai retrasă din oraș. Mai retrasă, fiindcă nu vreau să dau ochii cu vreun cunoscut. Sunt peste poate de plictisit. Am , cu să spun, o silă de ziua de azi. Fără motiv. Așa,

Am ritualul meu. Ies în fiecare seară pe balcon. Nu la aceeași oră. Cum se face ora de băgat în pat. Să trag un aer în piept. Să mă umplu cu oxigen. Așa îmi place să cred. Cu toate că aerul de la

Mi-aș dori tare mult să fiu un personaj. De film. Unul care-mi place mie foarte mult. De fapt, greșesc. Nu doar unul. Mai mulți, dacă ar fi posibil. Sau îmbinare de mai mulți. Și să predomine latura

Nu sunt meloman. Dacă mă iei la bani mărunți, nu fac deosebirea între pian și pianină. Între violă și violoncel. Dar îmi place muzica de cameră. Sau, cum apare mai nou pe afișe, chamber music. Mă

Ieri a venit la mine un prieten. De departe. Din Olanda. E tot român. A cam râs de mine. Și asta m-a cam enervat. I-am zis că sunt mecena. I-am dat bani unuia să își scoată o carte. Niște panarame de

Plec spre casă. Obosit. Lihnit. Îmi arunc scârbit geanta pe bancheta din spate. La fel haina. Cine o fi introdus regulamentul ăsta idiot. Să porți mereu costum la firmă. Cică dă bine la clienți. Pe

Zilele astea de caniculă mă termină. Și am atâtea de făcut. Uite, trebuie să iau ardei. Nu pot aștepta până diseară. Că se ofilesc. Și rămân numai ciurucuri. Nu mă interesează ce zic copiii. Că îmi

Îmi place, da’ ce zic eu îmi place, ador. Sau poate că nu ador. Poate că e felul meu de a fi. Refularea mea. Sau, uneori, defularea mea. Mă gândesc mai bine și zic că poate nu e nimic din toate

M-am trezit după ce în prealabil mă culcasem cu greu că încă mă gândeam la ce făcusem în ziua de ieri. Mă uit la ceasul de pe mobil și-mi vine să-l arunc de zidul din fața mea. Simt cum îmi crește

Degeaba îmi spui să nu mai plâng. Nu mă pot abține. Aș vrea să pot. Și nu pot. Mă gândesc cu tot corpul să n-o mai fac. Și nu mă pot stăpâni. Toate organele au făcut o conjurație împotriva-mi. Sunt

Citesc prospectul. Indicații terapeutice. Depresie. MDD. Major Depressive Disorder. Bun. Mă regăsesc. Stare depresivă pronunțată și relativ persistentă. Sau o dispoziție disforică. Afectând de obicei

N-am ce face. Văd cum prin fața blocului trece o mașină. Neagră cu nuanțe de gri. Cu o cruce argintie cocoțată pe plafon. Parcă e crucea de pe Caraiman ambulantă. Cu litre de-o șchioapă, pe portieră,

Am intrat în lungile săptămâni de post. Vreau să țin post. Pe tot. Habar n-am cât ține. Dar am auzit că a început postul. Și e cool să ții post. De fapt, nu știu dacă am să reușesc să îl țin. Dar voi

Domnul de care vă spun e chiar un domn. Adică arată ca un domn. Se poartă ca un domn. Așa cum se spune în codul bunelor maniere. E drept, nițel anacronic pentru zilele astea. Dar un domn. Nu l-am

Mi-a pus creionul în mână. Cel colorat. Luat dintr-o cutie dreptunghiulară. Cu alte câteva creioane. Colorate în alte culori. Un curcubeu de lemn. Mi-a arătat cum să fac o linie. Pe o coală albă.

Clepton. Un Mozart pe acorduri excentrice. La pian și violă. Un pahar de gin cu urme diafane de ruj. Fum de țigară aromată, curgând în perdele translucide. Fior ușor de vânt aromat, romantic, desuet.