Jurnale

Vreau ca rândurile de mai jos să fie un răspuns la acel „greșit” , deși nu cred că îndrumările dumneavoastră făcute textului meu „Pentru președinte” așteptau sau vizau așa ceva. De la bun început,

Eu când mă trezesc dimineața nu mă duc prima dată la baie. Nu mă duc nici în bucătărie să-mi fac un ibric de cafea. Eu-mi trag ceva pe mine dacă e frig afară. Îmi dau seama dacă e frig afară după

Mă așez la o terasă mai retrasă din oraș. Mai retrasă, fiindcă nu vreau să dau ochii cu vreun cunoscut. Sunt peste poate de plictisit. Am , cu să spun, o silă de ziua de azi. Fără motiv. Așa,

Am ritualul meu. Ies în fiecare seară pe balcon. Nu la aceeași oră. Cum se face ora de băgat în pat. Să trag un aer în piept. Să mă umplu cu oxigen. Așa îmi place să cred. Cu toate că aerul de la

Mi-aș dori tare mult să fiu un personaj. De film. Unul care-mi place mie foarte mult. De fapt, greșesc. Nu doar unul. Mai mulți, dacă ar fi posibil. Sau îmbinare de mai mulți. Și să predomine latura

Pe terasă la Mac. O porție de mcfried chips, mmm, de ăia buni, lungi, făcuți în ulei, un mcpuisor, cam fad pentru gustul meu, o cola mare si un mcflurry. Special stau la mcterasă, pentru că aici se

Ce vrei? Să publici? Ce să publici? Căcat filozofie. În ce lume trăiești? După moacă văd că nu prea ai mai ieșit din casă. Lasă gargara asta cu editura. Îți place să scrii. Păi scrie. Da de ce vrei

Da? Ia zi, fraiere, cine e șefu’ acuma? Hai, te aud. Spune-mi dacă poți. Sunt ochi și urechi. Aaaaa, am înțeles. Nu mai avem glas. Ne-am răcit. Ne-a pierit piuitu’. Hai, că erai cel mai tare. Nimeni

Nu sunt meloman. Dacă mă iei la bani mărunți, nu fac deosebirea între pian și pianină. Între violă și violoncel. Dar îmi place muzica de cameră. Sau, cum apare mai nou pe afișe, chamber music. Mă

Ieri a venit la mine un prieten. De departe. Din Olanda. E tot român. A cam râs de mine. Și asta m-a cam enervat. I-am zis că sunt mecena. I-am dat bani unuia să își scoată o carte. Niște panarame de

Plec spre casă. Obosit. Lihnit. Îmi arunc scârbit geanta pe bancheta din spate. La fel haina. Cine o fi introdus regulamentul ăsta idiot. Să porți mereu costum la firmă. Cică dă bine la clienți. Pe

Zilele astea de caniculă mă termină. Și am atâtea de făcut. Uite, trebuie să iau ardei. Nu pot aștepta până diseară. Că se ofilesc. Și rămân numai ciurucuri. Nu mă interesează ce zic copiii. Că îmi

Îmi place, da’ ce zic eu îmi place, ador. Sau poate că nu ador. Poate că e felul meu de a fi. Refularea mea. Sau, uneori, defularea mea. Mă gândesc mai bine și zic că poate nu e nimic din toate

Muzică pe fundal. Habar nu am de unde se aude. Am pus urechea pe fiecare perete. Pe dușumea. Pe tavan. Nici o vibrație. Și totuși, atât de frumoasă. Ca o muzică de final de dramă. De scurt metraj.

M-am trezit după ce în prealabil mă culcasem cu greu că încă mă gândeam la ce făcusem în ziua de ieri. Mă uit la ceasul de pe mobil și-mi vine să-l arunc de zidul din fața mea. Simt cum îmi crește

Degeaba îmi spui să nu mai plâng. Nu mă pot abține. Aș vrea să pot. Și nu pot. Mă gândesc cu tot corpul să n-o mai fac. Și nu mă pot stăpâni. Toate organele au făcut o conjurație împotriva-mi. Sunt

În miez de vară, cam trecută, ce-i drept, poți citi fericirea pretutindeni...grătare, mititei, slănini de uns grătarul, apă, bere, multă bere, scoici, vele, jet-uri, verdeță, mare, munte, munte,

Citesc prospectul. Indicații terapeutice. Depresie. MDD. Major Depressive Disorder. Bun. Mă regăsesc. Stare depresivă pronunțată și relativ persistentă. Sau o dispoziție disforică. Afectând de obicei

N-am ce face. Văd cum prin fața blocului trece o mașină. Neagră cu nuanțe de gri. Cu o cruce argintie cocoțată pe plafon. Parcă e crucea de pe Caraiman ambulantă. Cu litre de-o șchioapă, pe portieră,

Am intrat în lungile săptămâni de post. Vreau să țin post. Pe tot. Habar n-am cât ține. Dar am auzit că a început postul. Și e cool să ții post. De fapt, nu știu dacă am să reușesc să îl țin. Dar voi

Domnul de care vă spun e chiar un domn. Adică arată ca un domn. Se poartă ca un domn. Așa cum se spune în codul bunelor maniere. E drept, nițel anacronic pentru zilele astea. Dar un domn. Nu l-am

Mi-a pus creionul în mână. Cel colorat. Luat dintr-o cutie dreptunghiulară. Cu alte câteva creioane. Colorate în alte culori. Un curcubeu de lemn. Mi-a arătat cum să fac o linie. Pe o coală albă.

Clepton. Un Mozart pe acorduri excentrice. La pian și violă. Un pahar de gin cu urme diafane de ruj. Fum de țigară aromată, curgând în perdele translucide. Fior ușor de vânt aromat, romantic, desuet.

E nuntă în cartier. Mamă, mie îmi place nunțile ceva de-nnebunesc. E meserie nunta. Nu contează a cui este. Că e a lu văru, că e a lu un preten, a lu un preten de-al pretenului, că e la fosta mea

S-a îmbrăcat în doliu. Îi venea atât de bine. Ai fi putut spune că i se potrivea. Cu mâinile pale. Cu vinele în nuanțe de mov. Albul tenului atât de pur. Pe un contur dezumanizat. Costumul negru.

Iisus pe post gadget. Nu e o fiță. E un must have. Iisus copil sau matur. Nu contează. E o lume credincioasă. Cum altfel? Iisus din argint. Din aur. Platină. Gablonz, tinichea. Plastic. Fosforescent.

Dacă nu-mi convine ce am pe calculator șterg. Totul stă la discreția unui click. Delete. Cât ai clipi, trimit tot la recycle bin. Se duce de tot. Descarc în draci de pe torente. Ce-mi cade la mână.

Spune-mi un lucru. Și tu ești din ăia care se închină pe oriunde, cum apucă, în orice poziție? Ca să știu dacă te încadrezi. Ca să mă faci să înțeleg. Că eu nu înțeleg. Nu că nu înțeleg în sensul de

Îmi place să mă simt ca la serviciile secrete. Ca un spion. Din filme. Seară de seară, închid toate luminile din casă. Îmi postez fotoliul în balcon. Cu greu. Că fotoliul e mai mare decât rama de la

Fată, mi-e rău. Ai văzut-o pe aia? Ce țoale! Am fost la toate molurile. Nimic de gen. Or fi de pe-afară. Asta e plină de bani. Eu de unde dracu. Ai mei profi. Taică-meu n-a avut bani să-și ia un lanț

Astăzi am chiulit de la serviciu. Sau, mai corect, nu m-am dus. O să vin eu cu o scuză, cum că am fost bolnav sau ceva. Poate îmi iau și o rețetă complicată. De la medicul de familie. Pentru o boală

M-am trezit după ce în prealabil mă culcasem cu greu că încă mă gândeam la ce făcusem în ziua de ieri. Mă uit la ceasul de pe mobil și-mi vine să-l arunc de zidul din fața mea. Simt cum îmi crește

Ascultă-mă pe mine. Ai putea ajunge cineva. Ești deștept. Mai bine inteligent. Și cult. Cred că ai citit ceva la viața ta. Ai trei facultăți. Și master. Ai un limbaj elevat. Crede-mă. Poți fi cineva.

Nu mai citesc cărți de mult. Nu mai cumpăr nici una. Știți la ce mă refer. La cartea aia cartonată, cu filele fine, cu miros specific. Nu-mi mai ud degetul cu salivă să răsfoiesc paginile vreunui

M-am ars de prea multe ori. Nu la propriu. La figurat. M-am ars constant. E în firea mea. Când cred că totul e bine. Atunci mă ard. Nu-mi trece cu nimic. Ar fi trebuit să-mi fac abonament. La secția

Vă vorbeam că mi-am făcut un tatuaj nou. E ezact lângă crucea mare, pă piept (care acuma e și mai mare, că a crescut pectoralu de la sală). E cu litere chirilice. Nush ce înseamnă, da e marfă rău de

Părintele gabriel. Nu e doar un titlu. Părintele gabriel există. În mai puțină carne și mai multe oase. Are și parohie. Mare. Cu mulți enoriași. Se spune că e o parohie bogată. Că enoriașii sunt

Aș vrea să vă spun ceva despre noi. Doar vă rog să mă ascultați. Deja sunt recunoscător pentru primirea în casa dumneavoastră. E primul pas către luminarea pe care vreau să v-o aduc. Acesta e și

Așa. Bea și lasă zațul pe fund. Ai băut? Stai așa. Dă ceașca încoa’ la mine. Buun. Acuma bagă degetul mare și pune-l pe fundul ceștii. Apasă. Gata. Ia să vedem. Se face că pleci într-o călătorie. Nu

Ei, da! Am reușit să trec de la vomă la icre negre. Dacă ani în urmă țineam playboyul ascuns sub ziare, pleșu, liiceanu și cioran, na că acum nu mai știu pe unde am cărțile ălea, dar fhmul e la cap,

Pe stabilopozi. Într-o încercare de a râde în hohote nesecate de tot ce e în jur, realizez că dezideratul meu se schimbă pe negândite, oferind alte și nedorite valențe. Cu ochii în larg, nu vroiam

Mă urc în grabă în taxi și îl rog pe șofer să mă ducă spre biroul meu, pe strada cutare. Sunt din cale afară de supărat și necomunicativ. Plouă tare, hm, îmi spune. Nu am știut dacă e vreo întrebare