atenție pentru detalii

prima: nereusita, ratata sau cum se spune in castellano ”fatal” = \"dureros\", de slab adaug eu. daca pietrele au umeri, de ce nu ai ales sa planga la pieptul pietrelor, era mult mai romantic.

a 2a o incadrez la categ proverb

a 3a... probleme de orientare cu harta in mana, e slaba adica, e prea explicita. soare si apus, luna si noapte, sunt prea facile tuturor asocierile astea, ploaie + strop, negru+ noapte. intelegi ce spun?

a 4a - proverb

a 5a- aproape proverb

a 6a - draguta, e ceva mai metafizic, dar cu o floare nu se face primavara

a 7a - aproape proverb

foarte amical

adelina,
încerc să reconstitui comentariul pierdut.
elaborasem unul dar m-am trezit deconectat de la net.

îmi place indiciul din titlu
spunerile tale sunt pilde-învățăminte pline de adevăr.
au caracter moralizator și asta îmi place

n-am ce explica pe text pentru că fiecare spunere luată în parte e foarte sugestivă.
și totuși am să reproduc

\"să nu porți în pântec copii
celui pe care nu îl miră
viața\"

și

\"să nu îți spui cuvintele
celui ce își îndeasă degetele în urechi\"

da, adelina, multă concentrare - esență

felicitări!

bucuros de lectură,
același,
teodor dume,

ce bine ca se gasesc commuri antagonice, unul desfiinteaza, altul fiinteaza (in sens metaforic), textul tau
citind poezia iti dai seama, simplu, ca este intradevar poezie, de dragoste
tonul mai mult decat melancolic, spre durere, exprima in registru romantic, sustinut de metafora fin elaborata, secvente inevitabile de destin
...\"umerii pietrelor\" eu am inteles, pietre funerare, sau simbolul lor, foarte frumos!
de exceptie:
\"să nu porți în pântec copii
celui pe care nu îl miră
viața\" - cred ca trebuia totusi - \'copiii\' (ca n-or fi copii la xerox :),
sigur, se poate intelege si asa, dar este greu de decriptat sensul)
titlul, parca, hmm, prea rupt de lirica textului...
felicitari, un poem implinit!
cu prietenie

alberto,
chiar si-o floare e buna. mai ales daca e de musetel si o bei cu un kil de rostopasca.

teodor
iti multumesc pentru comentariu, pentru apreciere, dar mai ales iti multumesc pentru ca ai mai scris si a doua oara, dupa ce ai pierdut comentariul prima data. magulitoare delicatetea ta.m-am obisnuit cu tine pe aici, sa nu care cumva sa ma parasesti:)

eugen
stii ceva? aprecierile ma bucura intotdeauna dar atunci cind vin de la cineva care scrie bine, clar ca le copiez si le trec in carnetel si le subliniez cu rosu. multumesc.
si cu tine m-am obisnuit pe aici, sa nu care cumva sa ma lasi, ca de-acum am devenit am devenit dependenta.
aa...iar despre copii si copiii, m-am gindit cum e mai bine si am decis ca e mai corect si mai exact sa fie nearticulat.
dar..cine stie...?!

Adelina,
remarc si eu cest text. liric, in registru romantic, cu tonuri si volute directe, limpezi, curate. succes!

cu prietenie,