nu iubesc
bărbatul nu mă sărută nu facem dragoste îl simt în pântec ghemuit ferit în mine de scurtimea preț de câteva visuri a vieții am văzut femeia îndrăgostită: sângera și lepăda într-o movilă
atenție pentru detalii
să nu plângi pe umerii pietrelor să nu îți spui cuvintele celui ce își îndeasă degetele în urechi să nu risipești - soarele nu răsare la apusuri să nu dai celui ce nu primește să nu
așteptare
te știu că ești undeva uneori îmi parvin vești mă grăbesc mă grăbesc să trăiesc să mă întorc între brațele tale deschise ca o poartă mare
iubirea a tăcut
și atunci printre pronume s-a creat confuzie \"el\" s-a blindat în \"sine\" și a plecat \"ea\" s-a transformat în \"a ta\" \"a ta\" a devenit \"a lui\" \"noi\" s-a preschimbat, celulă cu celulă,
răspuns
învăț la oglindă cum să mimez nepăsarea mă pregătesc pentru marea întâlnire împăturesc cuvintele în patru, în opt, în șaisprezece le dau foc le înghit cenușa să pot, astfel, imita cu
și
râul e larg e mare e adânc nasc ancore să îmi leg sufletul pe mal în nisip să nu înec inima țin ancorele în brațe agățată de brațele ancorelor abia acum știu ce e plânsul, când pamântul
peisaj cu \'fără noi\'
n-avem ce să ne mai spunem, iubitule nu se mai întamplă nimic fluturii au fost mânați în vagoanele metrourilor și omorâți în masă animalele au pierit, specie cu specie oceanele s-au liniștit și
Manifesto
(fiului meu) aaaaaaaaa... sunt Kinkili, dodoul militant și pauărpaf nu că mă laud dar eu sunt vedeta ce luptă Răul, singur, cu suzeta (și, să fiu sincer, una-i dau și îl fac
poem de dragoste
încet-încet ne-au ajuns din urmă toate expresiile celorlalți lasă că merge și-așa-ul asta este-le viața merge mai departe îngrozitorul - timpul nu iartă... O să îmbătrânim departe unul