Adina Ungur

Mulțumesc pentru părere, Cornelia Claudia!

Poezia este un omagiu, asa cum bine spunea cineva, adus prietenei mele Oana, care mi-a fost alaturi într-un moment extrem de dificil, fapt pentru care nu am cuvinte să-i mulțumesc decat prin aceasta modesta încercare de mai sus.
Prelungirea mea de atunci a fost ea și o mână de prieteni, pe care, de asemenea, nu am sa-i uit, niciodată!

Mulțumesc!

13 sept. 2006

În speranța întoarcerii spre ceea ce ar trebui să însemne \"normalitate\" sau a deplinei repuneri în drepturile de cetățean român, ce necesită a fi acordate scriitorului Paul Goma și familiei sale, subsemnez acestui apel.



Adina Ungur,
Cluj-Napoca

Acum am descoperit mesajul tău.
Rareș, ar fi multe de spus despre felul în care se promovează tinerele talente și despre sistemul cultural clujean destul de închis spre ceea ce înseamnă tineret și literatură. Foarte multe! Tu le știi, le știe orice clujean care cochetează cu literatura.

Tocmai de aceea, acest spațiu oferă o șansă. În acest context, mie mi s-a părut un lucru minunat. Dacă dorești să expui, să susții, să lansezi, aici chiar poți. Raportat la structurile închise, aici am întâlnit lumină și uși deschise. Iar lucrul ăsta nu mi se pare puțin. Așa că l-am semnalat. Ca pe o bucurie ce trebuia împărtășită.

Să auzim de bine!

am scăpat cu cuvânt \"...iar logica e cea care...\"
și mai am o greșeală \"bine remarcat\", of!

Vă mulțumesc pentru opinii, mă bucură nespus faptul că textul a transmis. Din perioada care tocmai a trecut, parcă în acesta mă simt cel mai confortabil, așa că, evindent, prețuiesc fiecare opinie și mă bucur că textul n-a rămas singurel, adică fără vizite și păreri.


Monica, sigur că da, paiul este un personaj, în consecință, subiect, iar logica e care se întoarce în interior, bine reparcat, mă bucur că ai rezonat!

Cornelia, mulțumesc pentru trecere, sunt, e-adevărat, multe tristeți, se aude că una s-ar fi strecurat și aici, îmi place cum te-ai oprit și tu la \"secret\" :)

Dana, mulțumesc pentru aprecieri, te mai aștept și la următoarele \"povești\".

Între timp am avut două typo-uri și un drăgălaș de pleonasm, noroc că l-am observat repejor și l-am pus la punct și pe el.

Mihai Robea, mulțumesc pentru parere, textul mai are o variantă, care mă mulțumește și pe mine dpdv strict literar, însă aceea e puțin diferită ca sens de aceste prime variante. Nu acum, în timp, am să o aduc pe site, că nu vreau să fac abuz de atât de multe \"fișe de zbor\". Sper să nimerești să o citești, la postare. Oricum, mulțumesc.

Maria dragă, îți mulțumesc pentru comentariul de suflet, așa cum numai tu te pricepi să o spui. Multă dăruire încape în cuvintele tale! Să știi că a fost, cu adevărat cel mai original mesaj de \"lamulțiani\", mai ales că a venit de la două persoane deodată iar eu sunt dintre cei care înțeleg asta perfect, că și eu posed câteva, și-apoi când încep cu toatele să vorbească, nu le mai pot opri, ce gălăgie e-atunci în capul meu, vai mie, nu știe nimeni, numai eu. Glumesc, desigur, în spiritul mesajului primit pe 24. Am primit multe mesaje, unii s-au grăbit, crezând că vor fi primii, sigur că i-am lăsat să creadă asta, iar primul dintre cei care m-au felicitat n-a zis nimic, el știa cu siguranță că e primul, venind cu o voce senină, dintr-o Moldovă blândă și înțeleaptă, ca a ta.
Maria, mulțumesc mult, mi-a făcut plăcere trecerea ta!

Răzvan, frumos și rotund ai comentat, este, cu-adevârat o regăsire, ai citit bine, mulțumesc!

Ela, ca realizare și mie îmi place mai mult prima strofă, însă în final este esența și mesajul, de aceea privesc textul în ansamblu. Bună sugestia, poate voi modifica, frumos spui tu despre culori, mă bucur că ai găsit trimiteri, mulțumesc!

Valu, îți mulțumesc pentru urări și sigur că mă bucur și pentru faptul că poezia a transmis câte ceva, chiar eram emoționată în timpul scrierii ei. La fel și ție!

Jianu Liviu Florian, chiar așa m-am simțit, cum zici tu, mulțumesc!

se întâmplă firică în premieră la mine sub text, zice
zâmbetul meu prelung, ba nu, s-a mai întâmplat o dată
pe la noi, nu-i nimic, se zgâiește el iarăși către mine
cu un îndemn dictatorial, cum că în clipa asta în care
iau cunoștință de-o singulară opinie sub text, musai să
răspund, apoi mai zice că el se stârnește, după cum afirmă
o bună parte din lumea pe care n-o clasificăm acum,
rarisim, conform celeilalte părți a lumii, despre care nu
mai zicem nimic, fenomenul se întâmplă pe dos, așa că e un
soi de mister aici, suficient de încifrat și-ncuiat cu
lacăte performante, o veșnică întrebare iese dintr-o
paranteză alungită și ea, cum că dacă eu aș ști să râd în
general sau nu, des sau rarisim, uneori sau niciodată, dar
ce ne pasă, cert este că foarte pe placul nostru sunt
oamenii originali și deschiși, spontani și sinceri, aceștia
nu numai că ne inspiră dar ne și stârnesc, apoi că
cititorul nostru, în opinia și ea a noastră are un statut
special, pe care nu dorim deocamdată să-l deconspirăm, mai
zice zâmbetul meu și se întinde în continuare, felin,
dictând că nu trebuie nimeni să aibă vreo teamă că va mai
veni vreo părere, pentru că ea nu vine, nici măcar părerile
încărcate de bolovănoi, pe care, ehe, avem meșteșugul și
știința de a-i transforma subit în butaforie, când s-ar
apropia de zona noastră, aici nu vine nimeni, se lungește
încă zâmbetul către fereastră, dictând că ruptura de
discurs de la începutul poemului iese sub formă de gând,
tocmai din gura personajului interpretat de nenea acela,
ce, mai mult sau mai puțin întâmplător și-a găsit să intre
în magazin după mine, de-aceea el îi și dă înainte cu
timpul și alte acelea specifice tipului de om sau bărbat
care este, așadar răspundem unicei opinii, știind că lumea
nu va mai veni pe-aici cu păreri tocmai pentru că știm noi
și de ce

mai zice zâmbetul meu că ceea ce ne farmecă așa-numitele
severe așteptări în ale meseriei care se mai numește și
teatru, vorbind de forma lui cea mai pură, acum, se întâmplă când apreciem rarele interpretări vocale de
nuanță, esență și intonație a unor poezii, ce primesc un
sens misterios și natural, recitate fiind, doar,

am mai avea de zis dar ne oprim aici și mulțumind pentru sinceritate și opinie, semnând noi,
adică eu și dincolo de mine
lungindu-se încă,
zâmbetul meu

Multumesc, Erikuta!

Chiar bine de stiut, de-a lungul vremii am consultat si alte inventaruri onomastice insa nu le-am gasit atat de complete ca acesta. Ma bucur ca ni l-ai adus la cunostinta.
Merita din cand in cand sa ne intoarcem la simboluri.
Cu siguranta asta voi face si eu.



p. s. Imi permit sa acord o steluta, pentru a atrage atentia asupra textului.

Radu, eu vin cu o propunere.

Imaginea și literatura sunt convergente, fac un tandem minunat, știm asta și uneori este extraordinar faptul că putem să inserăm imagini în texte! Vis-a-vis de acest fapt am observat că un autor activ al site-ului http://poezie.ro/index.php/author/15038/index.html
își postează textele, ca ulterior să revină cu un comentariu, pentru a-și insera imaginea corespondentă în spațiul oferit paginii de comentarii. Este Mariana Tănase, nu m-a rugat nimic, n-am povestit cu ea pe un asemenea subiect, observația este una personală, nu știu ce nivel de acces are, dar cred că activitatea ei ar merita un 105, pentru posibilitatea inserării în text a imaginilor. În cazul în care vei lua în considerare propunerea, îți mulțumesc, anticipat!

Păi, da! \"Cunoscătorii, știe!\"

Dincolo de afișele ascunse de ploaie, pe acolo, pasajul acesta spre Bob (biserica, școala sau chiar strada) e un locșor cu lipici - cum treci din forfota magazinelor și a teraselor Pieții Libertății, intri parcă într-o altă cuprindere spațio-temporală sau cum vrei să-i spui, cert este că puține sunt locurile, sălile sau clădirile care, în opinia mea, oferă posibilitatea trecerii într-o altă dimensiune, cel puțin, spațială (dacă ești grăbit, când treci). (Bisericile în general, TNC-ul, muzeele, da\' astea-s spații închise, deschise ar fi mai puține, Botanica, Cetățuia, Parcul Central, iar de trecere, și la lumină, hm, nu știu, mai caut și când găsesc, musai o să le trec în revistă).

Mă bucur că ți-a mers la suflet, rechemând amintiri din acea bucățică de Cluj! Și mă bucur că ți-ai exprimat părerea, mă simt mulțumită că a plăcut cuiva.

Și eu îți mulțumesc pentru trecere, semn și sinceritate!

Chiar nu mă așteptam să am păreri la text, cu atât mai puțin, aprecieri!

Silvia, cât de mult mă bucură faptul că a reușit această emoție (care aparține zilei de 25 iulie 2006) să se transmită pe sine, dincolo de mine. În momentul scrierii eram conștientă că foarte posibil, aceasta, adică emoția în sine ar putea fi pe cât de relativă, pe-atât de efemeră. Și-atunci mi-am zis că merită să o prind în suspensia ei, imortalizând-o în câteva cuvinte. Și ce bine am făcut! Nici nu știi ce mă bucur că a plăcut!

Efemeritatea și teama trecerii în celălalt tablou mi-au creat o micuță stare de fobie pe de o parte și pe de alta, această ezitare m-a determinat să consider versurile de mai sus a se înscrie doar în regim de jurnal, cel puțin din punctul meu de vedere. Sunt surprinsă plăcut că te-ai regăsit în timida mea încercare de a surprinde o emoție pe hârtie și îți mulțumesc mult pentru cuvinte!

Aurel, cred că te găsesc prima dată la poeziile mele, îți spun bun venit și-ți mulțumesc pentru împărtășirea bucuriei de a-mi fi citit \"suspensiofobia\" de acum două zile. Dar chiar am o surpriză pentru tine, ceva ce-o să te bucure, pentru că te implică și pe tine, doar că nu mai am mailul și nici numărul tău de telefon, aștept un semn pe adresa din profilul meu. Cu drag,

Adina

Mulțumim tuturor pentru păreri și felicitări Silviei Van, pentru apariția editorială!
Sperăm să ne invite cât mai curând și la evenimentul lansării volumului ei de debut!

Mi-am făcut o promisiune cum că nu voi mai comenta nimic pe site-urile literare, dar nu mă pot abține: felicitări, Marianaaa! Asta, da, surpriză! Păi, ai de 10 ori mai bun condei la proză decât la poezie. Dacă aceasta nu e o întâmplare (și am convingerea că nu este), te rog să mai scrii proză și să o publici pe-aici, pentru că în mine vei avea un cititor asigurat! Wow!

Dacă eu găseam în urmă cu vreo patru ani textul acesta, făceam să ți-l audă vreo câteva sute de clujeni, în interpretarea mea. Ai grijă că toate astea ți le zice un autor super-strâmbăcios-din-nas și super-sever cu textele în proză. (Dar rareori mă extaziez în halul ăsta!)

Narațiune începută cu o fermecătoare naturalețe, umor susținut, transpuneri în personaje de vârste și personalități diferite, limbaj pitoresc și degajat, dialoguri izbutite, dozaj echilibrat de implicare și detașare, mister și ficțiune într-un text de dimensiuni mici cu finalul construit pe o superbă metaforă revelatorie fac din povestea ta o bijuterie miniaturală scăpărând în multiplele-i fațete narative.

Felicitări pentru text, în primul rând, Mariana, că premiile sunt premii, dar textul în sine te grăiește! Sper să am ocazia să mai citesc la tine asemenea minunății.

Atenție mare la punctuație (mai renunța puțin la abundența aceea de puncte de suspensie) atenție la diacritice și eventual la alineate (te rog să revii și să-l retușezi la diacritice, pentru că merită!)

Aș dori să-l trimit la \"texte recomandate\", dar nu am posibilitatea aceasta, regret! Încă o dată, felicitări!

Adina Ungur

Mariana, îți mulțumesc pentru fiecare clipă petrecută în fața copacilor mei!
Și mă înclin, pentru asta!

Rog frumos un editor să mă ajute să fac linkurile către autori, accesibile. Multumesc anticipat!

Nădăjduiesc a reuși, cu un ton cât mai obiectiv cu putință, să-i răspund lui Florin Bratu și poate încerc să supun atenției celor ce vor citi aceste rânduri, o notă explicativă situației pe care ultimul comentariu o reclamă.

Ceea ce nu regăsim a fi diferențiat între opțiunile de încadrare a textelor și ceea ce aș propune eu, pentru a nu ne mai izbi de problema de mai sus, ar fi:
- anunț (unde se pot anunța evenimentele, inclusiv aparițiile editoriale)
- invitație (sau poate, opțiunea de a invita la participarea unui eveniment ar putea fi inclusă la \"anunț\")
- articol - carte (cu subopțiunile):
a) recenzie
b) cronică

Ar mai fi și altele, nu mi le amintesc acum, însă articolele, în opinia mea, ar trebui diferențiate, tocmai pentru a ușura căutarea și încadrarea lor. Una este să prezinți apariția unei cărți (și eu găsesc a avea o mare importanță și acest aspect - pentru că, iată, sunt mulți membri ai site-ului care vor dori să obțină o carte - o mare parte din distribuirea cărții se poate realiza prin în felul acesta) și cu totul altceva este o recenzie, un articol critic asupra unui volum, a unei cărți. De aici cred că s-a produs această confuzie, textul pe care îl avem mai sus este doar ceea ce înseamnă \"semnalarea unei apariții editoriale\", al cărei rost, repet, îl găsesc a fi unul de bun augur.

O rugăminte aș avea pentru Florin Bratu: comentariul tau cred că se putea reduce la rugămintea adresată Mariei Prochipiuc de a face ea o recenzie acestei cărți. Sunt convinsă că ar fi onorat doleanța și ar fi adus note critice sau de lectură, la această apariție editorială. Nu ai fost măgar, doar că ai insistat prea mult cu dorința de a citi și o notă critică din partea autoarei anunțului, iar formularea ta putea fi puțin mai la obiect și mai puțin \"urlăcioasă\". Sper ca Maria să nu se fi supărat!




În atenția tuturor membrilor site-ului:

- bucuria apariției unui volum ar trebui exprimată prin vizite și păreri în pagina autorului în cauză și mai puțin pentru semnalarea unei apariții editoriale! Adică, un articol de prezentare de carte poate primi, să spunem o steluță și nu mai mult, canalizându-vă bucuria pe lectura textelor din pagina autorului. Acesta fiind doar un anunț. Altceva implică o recenzie sau un articol critic, unde cel care își exprimă opinia la lectura volumului, realizează și el o creație literară, pe care o putem aprecia la rândul nostru, cu opinii, steluțe și alte măsline.

Pentru Radu Herinean: te rog sa iei în considerare cele ce propun mai sus, cu împărțirea încadrărilor de text, la articole. Ar fi mult mai ușor pentru noi.

Mariei, nu în ultimul rând îi mulțumesc pentru articol, pentru faptul că ne-a adus la cunoștință această veste și în general, pentru toate gesturile minunate pe care le face pentru colegii de pe poezie.ro și nu numai! Tot respectul, din partea mea!

Revin cu un comentariu pentru cei care au citit textul.
L-am modificat-reactualizat!
Mulțumesc pentru lectură!

Radu,

în primul rând îți mulțumesc mult pentru Irfan-View, merge foarte bine, exact de așa ceva aveam mare nevoie! Realmente, mă ajută foarte mult! Dacă îi poate ajuta și pe alții, poate ar fi bine să pui această informație la dispoziția tuturor membrilor site-ului, undeva la vedere, poate chiar la galeria foto. Sincer, eu mă ghidam doar după ce prindeam din zbor și nu întotdeauna aveam la dispoziție un calculator dotat cu programe de editare. Mulțumesc foarte mult pentru informație, de-acum, chiar voi putea utiliza și galeria foto a site-ului.

Și ca să-ți răspund, mai întâi trebuie să-ți spun faptul că nu am avut cum să mă înșel în ceea ce reclamam, pentru că obișnuiesc adeseori să postez același text, în aceeași formă, pe mai multe site-uri deodată. Așa că, dacă aș fi putut presupune că am uitat forma în care am trimis textul, (având în vedere, poate, faptul că ora era înaintată), mă pot verifica foarte simplu, intrând în locurile în care am efectuat postarea, simultan. Am făcut și această verificare, deși de obicei reintru și în textul postat pe poezie.ro să verific măcar ochiometric dacă totul arată ok. Și cum, nu ar fi elegant să fac o trimitere la site-ul în care postam în mod simultan același text și care a păstrat data postării, italicele și imaginile mari, așa cum erau inițial, faptul că eu n-aș fi pus italicele în text la trimiterea lui în site, este exclus! Singurele taguri folosite inițial erau cele de fonturi italice, respectiv cele trei imagini, dintre care două erau foarte mari. Linkuri nu am folosit, nu știu cum se introduc linkurile, în afară de simplul copy-paste al literelor și al cifrelor din bara ferestrei unui site.

Nu aș fi avut nimic de comentat, chiar dacă ACEL editor mi-ar fi scos imaginile, deși nu mi-ar fi convenit (o dată ce pun imagini in text, fie ele și mari, este pentru că doresc ca ele să existe acolo, timp în care aștept pe cineva binevoitor care să-mi redimensioneze imaginea din tag și nu imaginea originală postată in photobuket sau alte site-uri de stocare de imagine), însă a-mi șterge toate imaginile (una dintre ele avea dimensiuni potrivite) și a-mi șterge tagurile de italic, mi s-a părut a fi un gest al naibii de impertinent, așa, ca un afront personal. Și, evident, m-am întrebat în sinea mea, cine și de ce? Așa cum ai și tu convingerea că nici unul dintre editori nu mi-a modificat textul, la fel, am și eu convingerea că dacă nu a fost o eroare, nu știu de ce fel (că cine știe, la trimitere poate s-a întâmplat ca printre navigări, vreun soi de triunghi al bermudelor internetoase să-mi extragă tagurile, toate), reiau, dacă a fost mâna vreunui editor, acela, în mod cert s-ar fi întors la isprava lui, așa că dacă s-a întâmplat așa, ACELUIA i-au fost adresate mesajele.

Așa că, dacă acel editor există și în consecință nu am beneficiat de prezența unei fantome mâncătoare de taguri, el sau ea ar trebui să-și revizuiască atitudinea, hoțul neprins este negustor cinstit, dar în opinia mea, tot n-o să fie cinstit, veci pururi! Și nici în a lui sau a ei, că trebuie să se știe bine pe sine! Sau, cine mai știe, poate textul l-a inspirat să bage tagurile în sac și să aștepte apoi să vadă dacă or să se întoarcă înapoi sau nu. Numai că ele s-au întors până la urmă la text, săracile!


Radu Herinean, mulțumesc pentru răbdare și pentru un real ajutor!

Adina Ungur