Adina Batîr

La multi ani, domnului zeu :) cata lume primavaratica aici!
Eseu superb, desene pe masura.

cu admiratie pentru voi toti,
Imparateasa

un text suav, de un ludic incantator, dar are pe langa aceasta joaca si ceva serios - o constructie a unui cuplu sculptural. el, manuitor si cautator al perfectiunii isi asaza iubita pe un postament, ii atenueaza \"nebunia\", nu prin vorba, ci prin fapt. o reda ca pe o zeita inapoi creatorului pygmalion, dar ea vrea lumescul, revolutia in jurul unui Barbat si nu a unei entitati.
a doua jumatate e o introducere intr-un plan anterior, distinct de ce e actual in ochii Ei vii.

e o liniste mortuara aici, o regresiune intr-un timp al amintirii de la origine pana la o maturitate ce urca spre divin. apoi o insiruire de metamorfoze: tu ca balerina
intr-un dans ritualic, tu ca o zi insorita privind singuratatea unei lumi si zilele-balerine continua piruetele intr-o spirala ce aluneca in jos. cerul cade, norii cad, o imagine aproape apocaliptica.
in ultima strofa revii in prim plan inaltandu-te ca aurul(te faci tu aur, cu doua etape alchimice, nigredo si rubedo \"ros-negru ma-mpunge acul apus\". albedo e primavara sau acea ie)
cusutul iei pe dos, ma duce cu gandul la feritul de blesteme din literatura populara, sau e o intoarcere a propriei fiinte intr-o lume transcendentala intrucat voalurile acelea au menirea unei transpuneri. hmm, la asta o sa ma mai gandesc...

sper sa remarce acest poem si o persoana importanta, dintre acelea care acorda stele.

aceasta poezie are o coerenta in ea care ii asigura din
punctul meu de vedere un periplu bine organizat in timpul ce devine sinonim cu intregimea fiintei si a sufletului.
poetul nu coboara in lumesc, ramane undeva suspendat intre spatiul amintirilor (\"acolo se petrec adolescentele noastre ucise\", acolo in mare, clocotind in adancuri) si un spatiu nou unde se proiecteaza, unde isi doreste libertate - fapt pe care il sesizez indeosebi in final, intrucat pe parcurs se simte o oarecare tensiune.
\"mereu în acelasi loc\" \"în violenta ascunselor nemiscari\", in plan psihanalitic figureaza mereu dorinta de a se detasa de un univers si de a se renaste fizic. pescarusii pazitori - de natura angelica aproape avand in vedere agresivitatea unui samurai si razboaiele mentionate - sunt sunt element pozitiv binevenit, manifestand ritualic migrarea spirituala in unirea cu timpul.

Ela: ma bucur ca ti-au placut acele strofe, acolo sunt eu, in rest e \"povestea\" altora.

Mihai Zabet: Eu va multumesc pentru atentia dvs.

Monica Manolachi: imi amintesc de comentariul tau la poezia \"Despre femeia frumoasã\", la fel de elaborat, ai intrat in toate ungherele si acum si m-ai lasat cu un zambet pentru rabdarea ta. Pe Beth Gibbons o admir foarte mult, citatul acela e atat de reprezentativ. In al doilea comentariu, tind sa te contrazic putin, \"dunga realității\" nu e scrisul meu, in ultima vreme am inceput sa ma socotesc, sa ma numar pe degete, sa scriu orizontal mai mult decat in verticalitatea oamenilor, pana ce am fost sfatuita sa fac versurile mai scurte. si mai mult voluntar, am cuprins in brate irealul, planul fantasmagoric. Iti multumesc mult, mult de trecere.

Andrei Gheorghe: Imi este foarte greu sa dau titluri. Permiteti-mi sa mentionez totusi ca cel de fata nu imi pare pleonastic, realitatea este o linie dreapta, pe cand fisurile pot avea diferite forme de linie franta (franta, in sens matematic). Intreaga lume ce pare a se orienta in sensul adevarului cu o maaare chibzuinta, nu face altceva decat sa isi dea peste nas in profunzimea ei deseori fals interpretata. Fiecare se afisaza cu un moto intelept si inteligent, dar cati ii urmaresc \"dunga\"? Prin urmare titlul e ironic. Intentia mea nu era sa fac o poezie liniara, nici sa ridic in picioare \"oamenii\" din text, imaginile ori stadionul facand valuri. Cred ca domnul Zabet se referea prin \"alert\" la faptul ca fac treceri rapid de la un cadran la altul, punand reflectoarele epice (bine spuneti) pe diverse stadii umane. Nicidecum nu ma aflu intr-o etapa de desprindere dintr-un registru sentimental (nu il inteleg pe acel \"destul de\"), dar vad ca mentionati ca nu m-ati mai citit si atunci rasuflu usurata ca nu am fost prost inteleasa. Va multumesc si dvs de trecere, admir comentariul dvs pertinent.

La multi ani, Codrina! Sa iti fie drumul presarat cu minuni.

Imparateasa

e o atmosfera muzicala ca in filmele mexicane cu Salma Hayek si acolo neaparat un el, american indragostit. placut, placut.

cum sa-ti spun eu? :) am auzit ca moartea cand te ia e tare urata, nu e ca in \"Meet Joe Black\" si nu isi ia vacanta. Hmm.. si la fel \"agresivitatile gratuite\" traiesc fara pauza, vorbariile de prisos cresc dand roada starii de vierme sau celei de \"maimuta groteasca\" vorba lui eliade (pentru ca cioran traia prea din plin si ne mintea cu
pesimismul sau, ne imbolnavea cu negru, Doamne! si cele 1001 de povesti nu mai au o sheherezada salvatoare).

Parca am fost la Oscar atatea multumiri am avut de rostit, din toata inima, pentru voi, va cunosc doar dupa scris, cu cateva exceptii doar.

Lucian: fericire, fericita.. sper sa imi dau seama la timp.

Dana: daaa! i\'m getting old. hehe :) ouch spatele.

am ajuns prea tarziu si nu imi pot incerca descifrarea. ei! :)) plecaciune catre domnul Rotaru si tie Ela, admiratie pentru \"neosteneala\" de azi. eu sunt sigura ca acel \"chipurile\" l-ai folosit cu un scop dupa cum te stiu, tocmai pentru semnificatia lui omonimica. hai sa \"descos\" eu moartea neanuntata de care vorbesti, ca sa terminam rotundul.
\"ce spaimă în tine
că as putea muri fără să te anunt\" - este teama, nu a neintelegerii a perisabilitatii, ci una a iubirii pentru sufletul ce isi termina cantecul intr-un timp incognito. Ceasul de pe perete, taramul nimanui, Atlantida - toate metafore de o finete proprie tie, pentru a numi neasteptatul asteptat sau asteptatul neasteptat.

Albu Vladimir, Bianca, Alex, ultimele multumiri voua.. gata, s-a dus ziua :)

Atropa Belladona: Sunt putin derutata in legatura cu dvs, dar va multumesc pentru urare.

Raul: Nu ai ajuns tarziu. Am raspuns acolo.. la cadou. O biblioteca vrei sa-mi dai? Da, vreau :)) se si mira lumea la mine aici ca de fiecare data cand vin de undeva, am o carte noua. Multumesc din nou, baiat frumos.

Dragii mei, voi vreti sa fac Herzatack? :)) Frumos, frumos scrieti voi cuvinte-minuni. Va inspirati reciproc, dupa cate vad, ca a iesit o inmarmurire de zori, de nopti, de ce vreti voi... pe foi de jurnal... o mana dreapta, o mana stanga, unite pe veci in primavara iubirilor profunde. Si cate si mai cate spune natura despre voi, frumosilor!

Ela sa fie, sa fie... :)
Ai dreptate, trubaduri sunt! Ii aud!

Domnule V.T... Drag, drag de trecerea dvs.

Vali Nitu: Eii, tocmai de la Targoviste? :) Multumesc mult de val.

Danut: Asa sa fie! Succes, noroc si tie!

Frumoasa Catalina, asemeni! Sa avem liniste sufleteasca, e cel mai important. Scumpa mea, fac cinste, fac. Alege-ti o poezie, oricare a mea vei dori, si ti-o dedic intru totul. Anunta-ma care :)

Livia: Multa iubire sa fie, sa ne incununeze pe toti. Asta ne face mai buni.

Iris: Un zambet maaare si o imbratisare din muntii albi pentru tine. La ultima ta fraza ma voi gandi indelung.

Doamna Linea, acum chiar nu stiu ce sa mai spun. Superba pictura! Va multumesc si dvs din tot sufletul meu emotionat.

Luv, Ioana, Codrina: bucuroasa sunt de trecerea voastra.

Dan: :) Se va bucura si Cristina de toate acestea, deodata cu mine. Mersi de urare!

Ela... tot ce faci, tot ce zici e deosebit. Versurile tale sunt un suflet pentru mine. M-ai
invaluit aici intr-o aura cu totul speciala, m-ai purtat prin univers, fara sa ating o secunda pamantul.
Drag, talmaciul :)

Danutaaa! Trebuie sa imi cumpar o casa pe masura :)) Una cu o camera in soarele trimis de tine, alta in floare! Iti spun multumesc de pe drumul pavat cu zambete, tie, fata a papusarului

Firefly, fiinta sensibila! Iata cum poza spune intocmai ce e viata. O voi pastra langa suflet, langa cunoastere, langa ochii mereu deschisi.

Doamna Maria, m-ati cuprins cu totul in brate :) Va multumesc, cu cea mai mare emotie pentru efortul si grija cu care m-ati citit, pentru toate aceste versuri... si cuvinte frumoase

Doamne.. va multumesc din suflet tuturor. Sunt coplesita de emotii.
Voi reveni.

hose armando si pablo, poate se supara Dediu Dan ca il plagiezi la \"fa curvo\" :)
in rest ma intreb care ar fi reactia lumii la citirea acestei poezii pe hartie. si care ar fi emotia transmisa.

p.s. sa scrii mai des, nu doar comentarii.

Ii dau dreptate Danei. Sper sa il remarce si altii.

Natural ca o zi de primavara blanda...! Colorat precum curcubeul dupa o ploaie calda. Asa e totul aici - parca tu si iubirea va aflati in leagane si vorbiti si priviti tablouri cu luna, cu pasari... completandu-va reciproc in frumusetile hartiei si panzei.
mi-a placut in final cum iti lasi conturul, il pierzi de bunavoie. frumos.

...revin cu sculptura lui Rodin. Parca s-a intors timpul si lucreaza de jos in sus. e un timp vertical de data aceasta. vetical intors in origini. asa ma simt si eu acum dupa ce am vazut imaginea \"atasata\" poeziei.

erata mai sus: \"impresia unui descantec sau a unei rugi ceresti.\"