Adela Setti

un fel de înghețare stăpânește întunericul tăcerea instaurată mărturisește despre neputințele și lașitățile noastre interzise prin orgoliu credem că știm tot putem aproape tot reușim ceva și astfel

coji și pereții atât de elastici de parcă ar fi fost făcuți din intestin de miel degeaba împingi nu e nicio ieșire ție ți-e foame ei îți tocesc dinții ce ironie sufletul tău cândva ascuțit acum

scuip tot ca să pot merge la Herr Priester și să îi strig în față uite franjuri uite echimoze uite cheaguri trupul meu e un copac bătut în capse luminoase de zeul tău infatuat și atroce are să râdă

eu nu deschid fereastra au început să crească ierburi sălbatice insinuate fără spărtură prin platoșa aceasta turnată între noi dintr-un singur expir îți amintești sticlarul de miercuri purta fețele

încă nu / încă aștept de parcă aș aștepta pe cineva anume niște note rătăcite de piesă scârțâitul de poartă verde al apei printre pietrele acestea de colecție multicolore fațete

într-o dimineață foarte devreme m-ai împiedicat în scara blocului dormeai frumos cu o mână la tâmplă și obrazul din glugă îmbujorat de atunci te adăpostesc la mine ca pe un pisoi ud.

SheA poartă negru pe dedesubt și culori pastelate pe dinafară își plimbă silueta net conturată pe toate gardurile bântuite de soare pe toate zidurile imperfecte SheA calcă prin bălți niciodată pe

de acum te apropii prea mult / îmi înghiți privirea, nesigur și nu mai văd decât acest trup / tânjind să fie lăsat singur ____ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte

____ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.

eu scriu tu scrii el scrie noi scriem voi scrieți ei scriu și nimeni nu are nimic împotrivă conflictul stă în miez nu în mulțime încearcă să scobești litera din

mai știi Vesta veche din bucătăria bunicilor cu plita ei multicoloră de la prea mult sirop ionatan și coșul de răchită de pe masă plin vârf de căsuțe cu sâmburi modelate rotund în forma râsului

purta un rucsac de pânză cazonă hanorac în nuanțe flamingo vântul nu îi cruța niciodată părul zburlit încă din pernă bocancii vechi culoarea lemnului se strâmbau obraznic la trecători și nu

Photo © Mihail Popov ____ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.

îmi plutești prin corp ca un mesaj într-o sticlă cu vârful de ac amorțit în dopul vertebrei privirea întârzie încolăcită pe lucruri ca o brățară venoasă șterge-mi casa de păienjeniș vopsește

am tăiat mărul fiecare și-a luat jumătatea tu ai păstrat-o ca să mă poți recunoaște la sfârșitul nebuniei mie îmi era foame și iată-ne din nou față în față - mărturisind memorie și

roșul era pe atunci doar o slăbiciune buzele tale cireșíi / trandafirii pe care îi împrăștiai în cadă în fiecare după amiază duminicală afară ploios amurgul își exersa combustia spontană pe

ora cinci răcoare / umezeală / străzi lucioase ca pielea de cal / țesălată atent / ai auzit undeva asta / acum o remarci / respiri adânc / cobori scările / iarba crește de o parte de cealaltă / te

sunt un copac rădăcinile mele ating cerul de foarte aproape că am murit vei ști atunci când ploaia țipând se va porni să cearnă invers ____ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și

papuci pufoși picioare statuare ai putea umple o revistă de lux cum stai întinsă pe sofa jucând contururi de lumini și umbre te caut din ochi pe furiș de afară cearceaful verde-crud de