Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Spellbound

Regenerări indecise (ilustrată)

1 min lectură·
Mediu
orașul se scurge în mare / casele toate cocoșate
dromaderi căzuți în dizgrație evacuați din cetate

lumina e suplă ca o femeie / vagabonzi fredonează sub rază
eu nu am cheie tu îmi bați în talpă de la amiază

nimic nu mai doare de când te-am cusut într-o piele
de clopot moale pentru morțile mele

___
once upon a time in Venice

\"Photo

Photo © Giedrius Neturiauskas

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
093968
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
84
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Adela Setti. “Spellbound.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-setti/poezie/249399/spellbound

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nica-madalinaNMnica mădălina
lipsește fotografia, din păcate.
mi-a plăcut prima strofă (mai puțin acel \"cu_ca\") datorită acumulărilor și apăsărilor pe care le sugerează dromaderii.
0
@adela-settiASAdela Setti
am rezolvat, sper, problema cacofoniei :)
și a pozei (cred că tocmai o adăugam când ai scris tu)
mulțumesc.
Adela, cu drag
0
vagabonzi fredonează sub rază
orașul se scurge în mare
nimic nu mai doare
0
@adela-settiASAdela Setti
acestea ar rămâne indiferent cum și cât aș modifica; dar nu modific. mulțumesc pentru semn.
Adela, cu drag
0
cand ajungi pe Plaja Modern, de privesti spre casa cu iedera vezi cum prin curtea ei, orasul curge in mare... este cea mai evidenta realitate. nu uita sa faci asta cand ajungi la capatul digului... de acolo se vad amandoua: si casa cu ferestre rosii si casa cu iedera. Intre ele este o scara pe care mereu urca sau coboara cineva.
0
@adela-settiASAdela Setti
îmi voi aminti toate acestea când voi fi acolo. mulțumesc.
Adela
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Lumina suplă deghizată în femeie călătorește printre razele travestite în “vagabonzi”.
Orașul ca un țesut de beton se regenerează, se fluidizează și “se scurge în mare”.
Morțile stau letargic în noi ca niște paraziți grotești și siniștri.Le coasem într-o “piele de clopot moale”, ce bate înăbușit în sunetele spaimelor.

0
@adela-settiASAdela Setti
Îți mulțumesc Răzvan.
Adela, cu drag
0